Adevărul despre fluturii Irinei Binder

DSC_1241
*recenzie

O ipocrizie de carte pe care am cumpărat-o datorită unei publicităţi peste medie şi pe care am terminat-o de citit doar pentru ca recenzia să fie justificată până la final. Începutul este frumuşel, îi acord credite pentru el, o multitudine de sentimente în care probabil 90% dintre cititori se regăsesc cel puţin în 2-3 dintre enumeraţiile înşiruite. O strategie bună de început, să recunoaştem. Ceea ce urmează este însă un amalgam de contradicţii şi multe virgule între subiect şi predicat (greşeală pentru care profesoara din clasa a VIII-a ne trosnea adesea, la vremea respectivă).

Băiatul de care Irina este îndrăgostită la începutul cărţii (n.r. Matei) şi pe care îl iubeşte aproape până la finalul celui de-al doilea volum este nici mai mult nici mai puţin decât un manelist cu replici pe măsură. Vai, ce cuceritor! Îmi e greu să înţeleg cum de o persoană capabilă să scrie o astfel de prefaţă a cărţii (bună, admit) poate avea drept ideal de bărbat un papiţoi. Dar… era un papiţoi doldora de bani. Pentru multe fete aceasta este o justificare pe măsură.

Irina, aşa cum se descrie ea:
“Doar o fată simplă şi modestă.” (pag. 38)
“Am cam un metru şaptezeci înălţime şi aproximativ 60 de kilograme şi… am sânii mari, foarte mari, adică imenşi. Sunt complexată de asta. Ştiu că bărbaţii sunt atraşi de sânii mari, dar ai mei sunt exageraţi! Am părul blond, dar nu blond deschis, ci de culoarea nisipului. Şi e ondulat natural şi atât de lung, încât uneori mă aşez pe el, dacă nu este prins. Ce să-ţi mai spun? Am ochii verzi şi mi se spune des că sunt expresivi. Hai să-ţi zic şi despre stilul meu vestimentar. Eu nu mă îmbrac la fel ca toată lumea, pentru că am stilul meu. Îmi plac ţinutele feminine; rochiile lungi, mai ales dacă au croială medievală; fustele şi hainele în care mă simt lejer. Nu suport să fac parte din tipare şi nici să mai văd alte tipe îmbrăcate la fel, de aceea încerc să fiu unică.” (pag. 39-40)

Drăgă Irina, eşti o fată foarte simplă şi foarte modestă. Ironic, nu? Mai ales că paginile sunt atât de apropiate încât faptul de a te contrazice singură devine atât de evident.

Nu mai notez şi paragraful în care vorbeşte despre caracterul ei pentru că este exact acelaşi stil. Plin de… “modestie” şi “simplitate”.

Cartea prezintă viaţa Irinei, povestită la persoana I. O viaţă plină de… bărbaţi. Patru bărbaţi care o iubesc nebuneşte şi care ar face orice pentru ea. Pe trei dintre ei îi iubeşte şi ea… simultan. Îi iubeşte din tot sufletul şi cu toată fiinţa! Pe cel de-al patrulea nu îl iubeşte, dar se simte atrasă de el. Tumultoasa viaţă a Irinei se învârte aşadar în jurul a patru bărbaţi… în acelaşi timp. Locuieşte în casa a doi dintre ei (fiind fraţi) şi face dragoste cu amândoi, deşi unul dintre ei crede că are parte de “exclusivitate”. Cu toate astea, Irina spune despre ea că este o domnişoară foarte educată şi că respectă pe toată lumea. Sunt tare confuză la partea asta. Ori e ipocrită, ori…

“Eroina” cărţii mai spune că… nu era o tipă cu o situaţie materială bună dar… stătea singură cu chirie într-un apartament cu 3 camere din Braşov. Şi nu avea nici job. Pentru mine sună mai mult decât costisitor. Cum să te descurci, fără a avea o sursă de venit, să stai cu chirie într-un apartament mare dintr-un oraş mare? M-am împiedicat de o grămadă de astfel de contradicţii pe tot parcursul cărţii.

Vreţi citate din Fluturi? Vă dau eu citate, frânturi scrise de o persoană care pare mai degrabă o ţigăncuşă needucată, decât autoare a unei cărţi (critică bazată pe vocabularul utilizat):

“Irina: Ce faci, Zorro? Ai simţit puţin o femeie lângă tine şi nu îţi mai poţi controla hormonii?
Robert: Ia te uită cine vorbea de hormoni…
Irina: Auzi, tu ai ceva cu mine? Am impresia că nu mă suporţi.
Robert: Nici nu mă mir, la câte impresii ai tu…
Irina: Hai că eşti amuzant. Măcar m-ai făcut să râd. Eşti bun pe post de clovn. Pa, Zorro în călduri!”

Undeva, din tolba citatelor pe care le-am selectat: “El mă trata ca pe o divă iar eu trebuia să mă port ca atare.” (pag. 44)

Are şi o problemă cu folosirea pronumelui “dânsul”. Acesta este doar pronume personal, în niciun caz pronume de politeţe (n.r. dumnealui). Dar se iartă, căci greşeala asta este des întâlnită la foarte multă lume. Nu e tocmai un capăt de ţară…

Pe final (ca să-i ofer din bunăvoinţa de cititor sărăcit de 45 de lei) îi ofer câteva credite. Ideea, în sine, este bună. Structurarea anemică a personajelor şi a cadrelor, dialogurile lipsite de substanţă, tornada de virgule prost utilizate şi vocabularul sărăcăcios presărat sistematic din 10 în 10 pagini cu câte un neologism de prin 2010… acestea sunt atributele care fac cartea să fie una banală, enervant de neantrenantă pentru minţile curioase ale cititorilor ne-mediocri. Pentru mine a fost o adevărată pierdere de timp şi de bani. Pentru alţii, probabil, o capodoperă. Gusturile, e drept, nu se discută.

58 comments on “Adevărul despre fluturii Irinei Binder”

  1. cristina says:

    Mlutumesc pentru articol. Marturisesc ca eram foarte curioasa de aceasta carte, datorita publicitatii care s-a facut in jurul ei. Insa ceva m-a retinut s-o cumpar. Am avut banuiala ca trebuie sa fie o carte ori foarte bune, ori foarte proasta. Ca de obicei s-a facut mult zgomot pentru nimic. Daca voi avea ocazia o voi citi totusi.

    1. Ioana Radu says:

      Repet, poate cartea este una buna. Doar ca nu a fost genul meu. That’s all :D

  2. Dorina says:

    Nici eu n-am inteles de ce este atat de laudata si destul de scumpicica aceasta carte care nici macar un roman de dragoste nu este . Am citit pe net doar primul volum (http://www.irinab.com/p/fluturi.html), au trecut cam 2 luni de atunci si deja am cam uitat actiunea(prea banala si siropoasa) de aceea nu mi-am dorit sa dau 45 de lei pentru a-mi pierde vremea si cu cel de-al doliea.

    1. Ioana Radu says:

      Eu nu prea ma impac cu varianta electronica a cartilor.

  3. R. says:

    În sfârșit cineva care zice adevărul despre cartea asta. Mulțumesc.

  4. Magda says:

    Nici nu stiu daca e rautate sau superficialitate daca tu din toata cartea ai gasit numai aceste “citate” de scos…..Cred ca e putin din ambele.Rautate si invidie,se vede din ceea ce ataci si superficialitate pt ca nu ai inteles ideea cartii,conceptul de jurnal si dialogurile sincere,asa cum erau si nu musai cu intentia de a scoate in evidenta o grandomanie sau ceva.Cartea este o poveste reala spusa cursiv.Numai un copil nu ar intelege ceea ce trebuie din ea….si este scrisa frumos,natural,tocmai dialogurile acestea amuzante si originale o fac sa fie savuroasa.
    Nu ma mai mira nimic din ceea ce se intampla in lumea asta daca totul este vazut si tratat atat de superficial…pacat.sper sa nu deranjeze si o alta opinie….nu am fost rea,nu am vrut sa evidentiez si mai mult lipsa unor calitati esentiale pe care nu le ai.oricum cu acest articol ti-ai cam dat cu firma in cap.ti-o spune o femeie care ar putea sa iti fie mama si care e profesor.:)
    o zi frumoasa!

    1. Ioana Radu says:

      Vârsta chiar nu este un criteriu care să ateste calitatea (cunoştinţelor). Dar nu vreau să mă lupt cu morile de vânt.
      Cum spuneam… Pentru mine a fost o adevărată pierdere de timp şi de bani. Pentru alţii, probabil, o capodoperă.

    2. I says:

      NU m-a dat deloc pe spate cartea. Exista, totusi, cate ceva care mi-a placut (un exemplu ar fi pagina de introducere a fiecarui volum). Mi-au placut si cateva expresii, recunosc. Dar nu cred (de fapt sunt sigura) ca ceea ce am citit este o poveste reala. Sa fim seriosi, oameni buni. Traim in secolul XXI. Prea e frumoasa si buna si blanda si plina de iubire fata asta (personajul). Toti cad numai la picioarele ei, toti o iubesc numai pe ea, toti ar f***, dar nu indraznesc pentru ca ea e prea sfanta si plina de smerenie! Haida de! In ziua de azi nu mai vezi povesti de dragoste ca pe vremea bunicii, cand iubeai pana la sfasiere pe unul, dar te maritai cu altul de dragul familiei sau al nu stiu cui! Sacrificii de genul asta nu mai face nimeni! Am pretentia ca am evoluat si noi din pdv intelectual.

      Eroina insasi enumera motivele pentru care o femeie inseala un barbat (principalul fiind acela ca s-a indragostit si iubeste pe altul), dar ea – nu – e o femeie cu “printipuri si moral” si nu se culca cu fratele iubitului, dar il saruta si-l ispiteste, si-l incita de cate ori apuca si are ocazia.
      Va rog sa imi spuneti cate cazuri cunoasteti, in lumea reala, cand un barbat are atata incredere in fratele sau (vitreg, de altfel) incat nu comenteaza, si nici nu banuieste, si nici nu se revolta in vreun fel ca acesta isi petrece timpul mai mult cu iubita lui, decat cu propria iubita, ca il da afara din camera ca sa ii impace iubita, ca ii tine iubita in brate si o pupa si o mangaie doar din prietenie…
      Hai sa fim seriosi!

      1. I says:

        Grama m-a facut sa am cateva greseli pe care le rectific aici: deci, cred cu tarie ca aceasta carte NU este o poveste reala. Nu are cum si am explicat. Si era vorba de pagina de inceput a fiecarui volum (singurele parti care mi-au placut intr-adevar). As fi savurat, probabil, mult mai mult cartea, daca povestea dintre Irina si Robert s-ar fi materializat si ar fi avut un happy end. Macar era o siroapa savuroasa!

      2. Ioana Radu says:

        Despre paginile de inceput am mentionat si eu ca merita atentia :d

    3. dani says:

      Despre ce citate vorbim, Magda? Culmea ironiei este ca… majoritatea sunt copiate. Cu o nesimtire iesita din comun, fara un cuvant schimbat. Din “Magicianul”, de John Fowles, am gasit doua. Se face ca magicianul sa fie cartea mea preferata, citita de nenumarate ori si sa-i recunosc citatele dintr-o secunda.
      Personajul Irina se auto-caracterizeaza ca fiind o persoana de o educatie iesita din comun si totusi foloseste “sictir” frecvent. Adica… un cuvant de mahala.
      Am cumparat si eu aceste volume din cauza publicitatii. Si trag urmatoarea concluzie: Cei carora le-a placut, nu prea citesc.

  5. andres says:

    Vai, ce m-am amuzat! :)
    Am căzut și eu în capcana entuziaștilor – cititorii Fluturilor. Am cumpărat cartea din inerție acum un an. La scurt timp am avut o discuție cu o prietenă în urma căreia cartea a rămas în faza de așteptare. A desființat-o din câteva fraze. O voi citi, căci îmi place să discut despre o carte doar dacă am citit-o, însă recenziile acestea negative, bine argumentate, nu mă ajută deloc. :D
    Nu îmi dau seama care a fost (este) “magia” cărții, poate marketing bun?!… În continuare sunt oameni care o ridică în slăvi. Dar, știți cum se spune, fiecare carte are cititorii ei.
    Mulțumesc pentru articol!
    Andres

    1. Ioana Radu says:

      Nu ştiu dacă să-mi cer scuze că te îndepărtez de o carte pe care ai achiziţionat-o. Nu intenţionam şi nu intenţionez să fac asta.
      Ai perfectă dreptate, fiecare carte are cititorii ei. Eu nu tai şi nici nu spânzur. Binder avea dreptul să scrie ce voia şi cât voia, doar că eu nu sunt “genul” ei de cititor. Tu eşti singurul care stă între tine şi cartea ta. Decizia îţi aparţine. :D
      Eu doar “mi-am permis” să scriu o altă recenzie. Fair enough? ;)

      1. andres says:

        Fair enough!
        Îmi plac recenziile sincere, impresiile în urma lecturii și nu după ureche. Iar un scriitor care își aruncă în lume cartea trebuie să se aștepte la critici de tot felul. Nimeni nu ne poate impune să ne placă sau dispacă ceva. ;)
        Nu îți cere scuze. E opinia ta. Dacă altul are altă opinie să vină cu argumente, nu cu pietre (cum se obișnuiește).
        Cu drag,
        A.

        1. cristina says:

          Ioana Radu, esti cam geloasa. Irina este minunata! Cu totii avem povestile noastre despre viata, insa a Irinei este diferita si in acelasi timp interesanta.

          1. Ioana Radu says:

            Nu sunt geloasa. Pur si simplu am facut recenzia unei carti. Nu am vorbit despre Irina ca om ci despre personajul din carte si structura acestei publicatii.

  6. ioana says:

    Parerea mea, clar rautate. Incerci sa desfiintezi un om care a avut curajul sa-si povesteasca viata, asa cu bune si cu rele. Si cred ca este o poveste reala, in caz contrar ar fi iesit oamenii sa scrie ca nu e adevarat. Sunt convinsa ca o citesc si cei care sunt implicati in mod direct in poveste. Mi se pare, ca cel mai important mesaj al cartii e “sa fim mai buni” si cred ca asta este adevaratul motiv pentru care oamenii o iubesc. Ea nu are pretentii de mare scriitoare. Pur si simplu a publicat jurnalul ei. Cati am avea curaj sa fim ATAT de sinceri?? Iti respect parerea, desi nu sunt de acord cu ea…

    1. andres says:

      Ioana, jurnalul e ceva intim, nu se aruncă în lume dacă nu se dorește un feedback. Feedbackul e pozitiv sau negativ. Autoarea și l-a asumat în momentul în care a publicat. ;)
      Ioana R. și-a spus părerea și argumentat. Respect.

  7. Andreea says:

    Eu pun succesul acestei carti pe seama faptului ca are un subiect telenovelist :)) individul care se indragosteste de ea, o fata simpla si o duce (la inceput de bunavoie) in castelul lui apoi relatia evolueaza ca in mintea oricarei fete care urmareste frecvent postul acasa :d cu aceeasi ea mai nou centrul universului tuturor barbatilor din grupul acelor oameni foarte bogati( de parca ei nu mai vazusera femei), gelozii duse la extrem (violuri, inselat, violat si lasat pe camp, batai) si desigur o iubire imposibila pentru ca, desigur, e indispensabila intr-o telenovela :D

  8. Adriana says:

    Cartea Fluturi are succes datorita scaderii nivelului de educatie si invatamant ce a determinat cresterea numarului incultilor (cei care n-au reusit sa treaca examenele de bacalaureat sau detinatorii de diplome univesitare de la fabricile de diplome, profesorasii ce au luat note mici la examenele de definitivat etc.).
    In ziua de azi sunt tot mai pretuite povestile Dragusencelor, Gaboritelor si alte pipite care viseaza sa ajunga “printese” intretinute de cocalarii cu lovele multe – la fel ca in cartea Fluturi.

    Lipsa de talent literar a Irinei Binder este evidenta, asa-zisul jurnal este doar palavrageala, fara vreun stil literar. Subiectul este de manea lacrimogena plina de cocalari si pitipoance, eroina din carte sufera de narcisism (isi atribuie o gramada de calitati care sunt infirmate de actiunile ei, precum si de limbajul ce nu este deloc elevat), multe elucubratii despre viata, lume si amor ce se potrivesc perfect manelelor.

    Va pierdeti timpul cu cartea asta (are peste 600 de pagini insipide) si va cheltuiti inutil banii (cartea costa prea mult pentru nonvaloarea ei).

    1. Zenna says:

      Sunt de aceeași părere!

    2. Janesse Solery says:

      As vrea sa multumesc tuturor care nu s-au ostenit sa faca recenzii pe masura. Mi-a fost oarecum lene sa memorez citate, necautand la faptul ca am citit ambele volume timp indelungat. In mare parte, din cauza recenziilor verbale pozitive din jurul meu. Ma gandeam poate nu vad eu bine, poate nu am eu gusturi bune.

      Subscriu si eu la adevarul din recenzia Adrianei. Am si o pretentie la redactori, care si-au permis sa scoata volumele cu atata prosteala gramaticala.

  9. andra says:

    spre sfarsitul volumului 2..aparea body guard-ul ei..care prin minuneee s-a indragostit si el de ea..hai lasa-ma ca faza aia mi-a pus capac..prea multe siproposenii fara rost…e supraevaluata cartea asta..are unele lucruri dragute..dar actiunea in sine e de o grandomanie…

  10. Raul says:

    E cea mai de prost gust “recenzie”pe care am citit-o vreodata….si se vede clar ca e facuta cu scopul de a denigra,altfel nu scoteai cateva dialoguri pe post de citate,sau ai fost chioara si nu ai vazut citatele frumoase?Ai scos ce a fost mai rau,nu mai subestima lumea….Se vede clar ca esti o frustrata cu pretentii de mare cititoare de carti dar n-ai tocmai calitatile pe care le are un om citit,altfel nu ai fi facut o recenzie de pitipoanca,scuze!stiu ca nu o sa publici acest comentariu,dar voi face eu un articol de presa ca sa vezi ce inseamna sa te expui cu prostii.nu de alta,as fi inteles parerea dar ce e aici e rautate si prostie multa ambalata in pretentii de om cult si citit.si e un bun exemplu pentru articolul meu.
    nu insist cu argumentele,ti-as fi spus punctual niste chestii dar nivelul tau nu iti permite sa percepi asemenea informatii.inca nu esti pregatita de asta si oricum nu asta e interesul tau….
    Ma amuza rau frustrarea fetelor de aici… :)))
    La urmatorul articol sper sa scriu despre o carte CAPODOPERA scrisa de tine,Ioana Radu…desi, se vede ca n-ai cu ce,ca te caracterizeaza prea mult calitatea de jurnalist superficial,neinformat,lipsit de sensibilitate,pragmatic,etc…..

    1. Ioana Radu says:

      Nu sufăr de grandomanie, adevarul meu NU este adevărul absolut. Accept cu uşurinţă că suntem oameni şi avem opinii diferite :)
      Reciprocitatea nu pare să fie valabilă, în cazul tău.
      În altă ordine de idei, de ce crezi că ţi-aş fi respins comentariul? Eşti liber să spui ce vrei. Singurele comentarii care nu apar sunt cele care conţin limbaj vulgar (deoarece filtrul de spam le ascunde).
      Îmi pare rău dacă te-am dezamăgit nerăspunzându-ţi în acelaşi “stil”.

  11. Cerasela says:

    saracita de 45 lei?da-mi un cont si iti dau eu banii…..nu de alta dar banii din carte au fost donati unui baiat fara maini si eu chiar vreau sa mai fac o fapta buna.patetica lume,zau asa…..macar fata aia a facut ceva pe lumea asta,dar tu poti mai mult decat sa palavragesti despre munca ei?asa e romanul,ii place sa se dea mare si tare mai e in clanta cand e vb de altii,dar el nu face nimic….vorba faci,vorba ai.
    vai de capul tau…am intrat pe pagina de facebook si se vede nivelul tau cultural dupa ce publici acolo.e suficient ca sa isi faca omul o parere despre cat de in masura esti tu sa iti dai cu parerea despre o carte.
    pana una alta esti una,mica si neinsemnata pe langa sute de mii de oameni care au stiut sa citeasca aceasta carte.sunt curioasa ce castigi cu reclama asta negativa,ca in fata lui dumnezeu pierzi mult,sa stii.

    1. ana says:

      Tanti Cerasela imi dai si mie banii inapoi, daca tot vrei sa faci o fapta buna? Nu de alta, dar macar vreau sa imi iau o carte care stiu sigur ca merita banii si cu care nu o sa imi mai pierd timpul asa cum am facut cu aceasta.

  12. Cerasela says:

    am vazut si cate recenzii ai pe blog si cate articole si mai ales ca asta e cel mai discutat.bucura-te de “succesul” asta,pacat ca doar atata poti.iar cititorii tai atat sunt de inapti incat nu aunimic de spus la restul articolelor culte?uita-te in oglinda fetito,nu vezi ca esti ridicola?nu ma uri,nu iti vreau raul…am poate de 2x varsta ta si sunt profesor….sunt si mama.chiar esti penibila.accepta sau supara-te,treaba ta

    1. Ioana Radu says:

      Nu mă supăr. Nu vă faceţi griji, accept comentariile. Chiar dacă vorbiţi urât, vorbiţi aşa cum aţi învăţat.

  13. Claudia says:

    Draga Ioana, mi-ai facut ziua frumoasa. Si tu, si Andra, Adriana, Andres, si cine se mai straduieste in ziua de azi sa gandeasca obiectiv fara sa inghita o informatie fara s-o digere in prealabil.
    Nu pt ca ai criticat acest roman mi-ai facut ziua frumoasa, ci pt ca treci prin filtrul ratiunii ceea ce citesti. Bravo, sunt putini oamenii ca tine!

  14. Adriana says:

    @Raul

    “E cea mai de prost gust “recenzie”pe care am citit-o vreodata….si se vede clar ca e facuta cu scopul de a denigra,altfel nu scoteai cateva dialoguri pe post de citate,sau ai fost chioara si nu ai vazut citatele frumoase?”

    Adica, dupa parerea ta, a scrie o recenzie documentata cu citate din carte inseamna ca este facuta cu scopul de a denigra?
    Daca cineva argumenteaza lipsa de valoare literara a unei carti si o critica, inseamna ca “e cea mai de prost gust recenzie”?
    Prin cele scrise de tine, Raul, se vede clar ca nu accepti diversitatea de opinie.

  15. Ioana Radu, intamplator, sunt unul care am luat plasa cu aceasta carticica.Pe blogul meu, intr-o clipa de entuziasm, fara nici o legatura cu valoarea cartii, am facut aprecieri favorabile fara sa fi citit mai mult decat primele pagini.
    Si acum zace in biblioteca.
    Dar aveam totusi, o senzatie de nemultumire fata de mine. Ca atunci cand te-ai intalni cu o persoana de la care nu stii cu ce te-ai ales. Nu pretul cartii ma deranja. Sunt un cumparator pasionat de carte. Si cititor, pe masura. Ci o senzatie de nemultumire de sine, dupa paginile citite. Intalnind comentariul tau facut la buburuza, mi-am inteles nedumerirea.
    Nu am indemanarea ta la aprecieri.
    Oricum initiativa ta de demolare a acestui simulacru de literatura mi se pare laudabila. Iar pentru faptul ca m-ai edificat in privinta mea insami, iti multumesc.
    Onu

    1. Ioana Radu says:

      Pentru putin.
      Cred ca, pe alocuri, ma supraapreciati. Nu stiu daca recenzia mea este corecta din punct de vedere universal, dar este corecta in ochii mei, prin prisma atributelor care ma fac sau nu sa apreciez o carte. Nu contest faptul ca ma bucur sa vad ca si alti oameni impart aceeasi parere ca si mine. Ii apreciez totodata si pe cei care au o parere total diferita.

  16. Magda says:

    Ioana, îți apreciez sinceritatea …

    Am citit și eu „Fluturi”, de curând chiar … (să fi fost acum 2-3 săptămâni?! e irelevant, știu … ).

    Am cumpărat-o după ce am citit două-trei păreri lacrimogene. Am cumpărat-o și pentru că sunt abonată la Libris, pentru că îmi cumpăr cărțile de la ei, și primeam frecvent mail-uri cu titluri principale, cu cele mai cumpărate cărți, printre care și „Fluturi”.
    Ei bine, să recunosc că sunt genul de femeie care citește ce îi pică în mână, ce o atrage chiar și după titlu, fără a citi recenzii? Asta pentru că, spun eu, nu mă las influențată foarte ușor, asta pentru că sunt obișnuită să citesc orice fel de cărți și pentru că, evident, sunt o divă … (ce, numai altele au voie să fie?!).
    Șiiiiii… da, am citit acești fluturi ai iubirii în câteva zile. Se citește ușor, dialoguri muuuuuuuulte, font-ul destul de mare, în ciuda numărului de pagini…
    No, ce să spun?! Modestie cât cuprinde, replici de pițipoancă, citate faimoase ce te fac să lăcrimezi (just kidding … e de râsu’-plânsu’ … fără exagerări … ), complimente gratis adresate bineînțeles personajului principal…
    ÎNSĂ : mai importantă decât părerea mea, spun eu, este părerea fiică-mii, care are 16 ani și trece în clasa a X-a … (După ce am terminat de citit cartea, a dorit să o citească și ea, fără vreo recomandare anume … avem bibliotecă comună, cumpărăm cărți la comun, le citim împreună ori separat, împărtășim gânduri despre ceea ce am citit și facem recenzii … Ei bine, de data aceasta, nu i-am recomandat Fluturi, și nu pt că nu mi-a plăcut, pt că n-are ce să învețe din ea … ci pt că știam că oricum va găsi cartea în bibliotecă și, dacă va dori să o citească, o va citi. M-a intrebat doar, văzându-mă citind-o, cum mi se pare cartea. Replica mea? „Un fleac … ” Mi-a zâmbit, știind că am mai folosit un asemenea cuvânt în legătură cu altă carte/alte cărți… mai rar, ce-i drept, dar, pt că citesc orice îmi pică în mână, este evident că se întâmplă și de-astea … ). Și a citit și ea ambele volume … replicile (notabile, din punctul meu de vedere):
    ”Mamă … N-aș vrea să fiu ca personajul principal… Și nici să am o viață precum aceea… M-a zgâriat pe creier de fiecare dată când s-a autocaracterizat ca o lady (și numai ca o lady, adică, nu poate să spună și femeie? de ce neapărat lady?) (cred că merită niște lămuriri… fiică-mea urăște „englezismele” … îi place engleza la nebunie, însă urăște să citească fraze în română în care sunt strecurate cuvinte în engleză; well, se pare că și eu o fac foarte des :D … dar tind, oarecum, să îi dau dreptate și să fiu mândră de copilul meu … știți și voi, fiecare cioară își laudă puiul :) ), când a folosit replici gen de fetiță de cartier, needucată, ce se emoționează la fiecare compliment adresat de un bărbat (fie că este adevărat, ori ba – adică complimentul …) și visează să fie în patul fiecărui bărbat pe care îl întâlnește și, culmea, cam pe toți îi iubește și simte o atracție fizică… păi, mama, asta ar însemna că lumea e plină de bărbați frumoși și atractivi? Și, sincer, deși personajul Irina se laudă că e o femeie educată în valori, că iubește și apreciază valorile, se contrazice prin faptele și vorbele din carte. Povestea e jenantă…”

    Deci… să fiu mândră de copilul meu, ori ba? Replicile sunt ale ei, doar așternute de mine în scris. Părerea ei, a unui copil (adolescent, mai bine…) de 16 ani care citește foarte mult și știe să aleagă între ceva bun, frumos și educativ, și intre ceva… deplorabil.

    N-am nimic personal cu Irina Binder. Nu o urăsc, încerc să n-o judec și nici să îi fac reclamă negativă.

    Salutări și numai bine!

    1. Ioana Radu says:

      Ma bucur că ţara noastră are şi copii precum fiica dumneavoastră. Adică tineri care citesc. Aş zice că aşchia nu sare departe de trunchi. Ce frumos este şi faptul că împărţiţi biblioteca!

      Vă îmbrăţişez!

  17. Madalina says:

    Cartea asta e autobigrafie? Ce fraier ar crede asta? Pana si Smeagol pare mai realist decat acesta telenovela tiparita. N-as fi atat de frustrata daca n-ar fi taiati copaci ca aceasta carte sa fie publicata.

  18. Adriana says:

    Ioana, pacat ca nu ai scris aceasta recenzie inainte de a fi cumparat eu cartea. Scuteam timpul pierdut si banii pentru maculatura asta.

  19. Bella says:

    E de o prostie de nedescris cartea. Am cumparat-o si acum vreau banii si timpul inapoi. Ce am ajuns de publicam asemenea carti?

  20. adina says:

    Ma alatur si eu voua si spun ca aceasta carte este cu siguranta una dintre cele mai proaste carti. Regret nespus acei 45 lei, sincer nici nu ma gandeam ca aceasta carte mult laudata pe retelele de socializare sa fie asa.
    Trebuie sa recunosc ca inceputul a fost destul de promitator, acesta fiind si motivul pt care mi-am trimis sotul la diverta de urgenta sa imi cumpere cartea mult visata :))). Dupa… dezamagire totala. Femeia fatala, de care toti se indragostesc, nu cred ca era barbat care nu pica precum musca-n lapte, ca sa zic asa, de parca femei frumoase asa nu mai vazusera vreodata. Ce mai zici ca era si inteligenta, avea stilul ei (pe bune), modesta nu mai zic… lista poate continua. Trasa de par rau povestea asta, macar de nu zicea ca este reala mai era cum mai era.

  21. Eugen Mardare says:

    Cartea Irinei Binder are succes comercial, fiind apreciata de o anumita categorie de cititori. Critica literara serioasa nu s-a grabit sa scrie nici o recenzie despre acest roman, intrucat literatura adevarata si ceea ce scrie Irina Binder sunt doua lucruri total diferite. Un scriitor are valoare cand cartile sale plac si publicului, dar si criticilor. Sunt absolut sigur ca din miile de cumparatori au existat si critici care au citit cartea sau care au primit-o in dar de la cunostinte. Dar au preferat sa nu scrie nimic. Nici nu se poate vorbi de controverse in ceea ce priveste opinia criticilor, pentru ca nu exista cronici scrise de critici. Dupa parerea mea, un critic adevarat ar desfiinta atat aspectul moral al romanului, cat si greselile gramaticale si rimele puerile. Din intregul roman, si asta e partea buna a lucrurilor, se pot salva cateva pagini de citate, citate care au si ajutat la promovarea romanului in mediul virtual. Insa e prea putin. Nota 3 din 10.

    1. Ioana Radu says:

      Chiar am menţionat şi eu că îi ofer credite pentru prefaţă şi alte câteva pasaje.

  22. Angela says:

    Draga Ioana, este extrem de trist sa iti citesc opiniile absolut aberante despre o carte frumoasa. Sunt convinsa ca esti o femeie singura, ce simte asiduu nevoia de a se razbuna pe altii pentru propria nefericire si sunt absolut convinsa ca nu ai iubit si nu ai fost iubita. “Fluturi” este o carte scrisa cu sufletul si cine nu a iubit nu are cum sa o inteleaga.

    1. Ioana Radu says:

      Draga Angela, unul dintre drepturile consumatorului intr-o societate democratica este dreptul de a se asocia pentru discutii cu privire la pretul si calitatea produsului achizitionat.
      Daca va convine, bine. Daca nu, asta e legea.

      Iar opinia mea nu este absolut aberanta. Incercati sa acceptati faptul ca nu toti oamenii de pe planeta gandesc la fel. Am scris si in postare, dar daca doriti sa va repet, voi face asta: “Pentru alţii, probabil, această carte este o capodoperă. Gusturile, e drept, nu se discută.”

  23. Ioana Radu says:

    Toate comentariile care nu aveau legătură cu publicaţia “Fluturi” au fost şterse deoarece am îndurat suficiente insulte şi ameninţări. Doresc să nu mai fiu hărţuită din această cauză! (nici de autoare şi nici de fanii ei)
    Vor mai fi acceptate doar comentariile care au strict legătură cu această carte.

  24. alina says:

    Da, frate! Am inceput sa citesc, m-am entuziasmat, apoi am dezaprobat comportamentul personajului principal (la un moment dat chiar mi-am spus:”Bai, e c***ã!”), iar finalul m-a lasat in aer…De asta citesc la ora aceasta impresii despre carte. Nu stiu cum sa o incadrez pentru ca m-a dezamagit finalul…Iar cand ma gandesc ca ea, autoarea, este de fapt un personaj real, ma face sa nu mi se mai para acea Irina perfecta (cum autoarea insasi se descrie in carte)… Una peste alta, nu-mi pare rau de banii dati pe carte. Am o lista de prietene care vor sa o citeasca si abia astept sa aflu si parerea lor…

    1. Ioana Radu says:

      Fiecare carte are cititorii ei! Si mie mi-au trecut prin minte, in timp ce citeam, o gramada de astfel de idei despre personajul principal…

  25. Adriana says:

    Doresc sa discutam putin despre subiectul din maneaua Fluturi. De la bun inceput atrag atentia ca nu ma intereseaza catusi de putin daca este real sau sunt doar fabulatii de-ale autoarei. Nu priveste pe nimeni lucrul acesta, ci modul cum naratiunea a fost expusa. De asemenea nu vreau sa se interpreteze ca am ca scop sa lezez personalitatea cuiva, ma refer la carte si nu la persoane reale, in plus, nu ma preocupa daca intamplarile din maneaua Fluturi s-au petrecut cu adevarat. A critica o carte nu inseamna ca este lezata personalitatea autoarei – scopul criticii literare (negative) este de a scoate in evidenta greselile de compozitie si stil, inadvertentele subiectului abordat etc.

    Am citit in laudele nemeritate (e parerea mea, si tin la ea!) aduse acestei carti faptul ca multe cititoare s-au regasit in subiectul respectiv, sau in anumite situatii din carte. Sa lamurim lucrurile, fiecare are propriile lui conceptii de viata, unii oameni de pe planeta noastra isi tes destinul calcand peste cadavrele altora cu nonsalanta, se bazeaza pe imoralitate si minciuna ca pe niste virtuti, altii sunt victimele acestora, in timp ce restul lumii traieste in spiritul adevaratelor valori date de educatia buna primita (sper ca acestia din urma sunt cei mai numerosi, raman cu speranta ca adevaratele valori morale nu mor niciodata).

    Acestea fiind spuse, sa disecam un pic actiunea din maculatura Fluturi, cine este prea sensibil la critici sa ramana deoparte si sa nu citeasca, poate sa ma ignore ca nu ma deranjeaza.
    Eroina din carte este acostata intr-o discoteca de un cocalar (ii spun astfel judecand dupa limbajul suburban pe care acesta il foloseste si raportat la comportamentul agresiv pe care il manifesta ulterior fata de personajul Irina – posesoarea aceluiasi limbaj de mahala). Ea se lasa sedusa de sampania frantuzeasca adusa pe o tava cu petale de trandafiri (ca in filmele hollywood-iene) primita din partea cocalarului ispitit de frumusetea irezistibila a eroinei din carte (asa o descrie autoarea). Si tot ca in filmele siropoase au loc ochiade in oglinda din holul discotecii, dar vai, nu indreptate catre cocalar, ci intre personajul Irina si prietenul cocalarului (din cate am inteles, era un fel de frate adoptiv) care-l insotea. Scurtul flirt dintre personajul Irina si prietenul cocalarului este sters momentan de pe retina atunci cand ea constata ca limuzina parcata in fata discotecii le apartine celor doi, fapt confirmat de barmanul care o informeaza cat de bogati sunt ei. Redau un scurt dialog din carte:

    Irina: „- Cine or fi astia, tu, de sta toata lumea drepti in fata lor?, am intrebat plictisita.”
    Barmanul: „- Niste bucuresteni tari, plini de bani, mi-a raspuns barmanul, care prinsese din zbor, intrebarea mea.”

    De aici incepe triunghiul (tipic telenovelelor) format din personajul Irina (inca indecisa pe cine sa iubeasca), cocalarul (Matei) si prietenul acestuia (fratele adoptiv – Robert). Personajul Irina, desi se considera matura si inteligenta, nu sta prea mult pe ganduri si se muta in casa de la Snagov a cocalarului abia cunoscut in discoteca si devine intretinuta acestuia. Mai departe cocalarul incepe sa o bata din exces de gelozie, o violeaza, probabil din prea multa dragoste fata de ea, ii vorbeste urat. Cu toate acestea ea suporta totul cu stoicism, ca doar dragostea e oarba, nu? Pai oricat de oarba ar fi asa-zisa dragoste, ce sentimente mai poate avea o femeie batuta si torturata de un cocalar sadea? Mai mult decat atat, ea se culca si cu Robert (fratele vitreg al cocalarului) desi se considera iubita lui Matei (cocalarul). Mai sunt si alti barbati de care ea s-a indragostit in acelasi timp, sau pe rand.
    Viloaia de la Snagov devine un fel de casa de toleranta, chiar Robert cel bland si „iubitor” isi aduce metresa cu care se culca in camera alaturata de cea in care personajul Irina imparte patul cu Matei.
    Actiunea de la cap la coada este groteasca, dar prezentata intr-o forma manelizata, fara niciun stil literar. Cei care au tupeul sa mai spuna cata dragoste si romantism exista in cartea Fluturi, ori nu au citit-o atent, ori considera aiurea ca maltratarile fac parte din reteta „iubirii”.
    In final, personajul Irina nici macar nu face vreun efort de a scapa din sechestrul impus de cocalarul Matei fiindu-i mult mai comod sa traiasca o viata de lux in care acesta o tinea ca pe o „printesa” sau „zana” (limbaj de manele).
    Personajele sunt extrem de prost conturate, ca in compunerile scolare mediocre sufocate de ploaia de adjective adresate, cu precadere, eroinei principale. Redau, spre exemplificare, citatele acestea din maculatura Fluturi in care este descrisa eroina din carte:

    “eram o tanara frumusica si aveam success la barbati”
    “eram gratioasa, feminina, romantica si rabdatoare”
    “eram blonda, cu ochii verzi si voluptoasa”
    “Pentru ca esti interesanta, frumoasa, senzuala, misterioasa, impunatoare…”
    “Ai clasa, esti manierata si feminina. Esti deosebita, sa stii.”
    “eram deosebita prin naturalete, umor, lipsa prejudecatilor si a franchetii”
    „energia ta debordanta, privirea atat de expresiva, frumusetea, calmul, puterea…”
    „nu voiam sa-mi stric imaginea de diva sigura pe ea”
    „esti o fiinta minunata, esti adorabila si dulce…”
    „cum de esti atat de matura? Pentru ca ma surprinde cate stii si cat esti de dezinvolta”
    „ai un aer maiestuos, o atitudine demna si un zambet de diva, senin. Prin felul tau atragi atentia si, totodata, impui un respect anume”
    „Esti incredibil de romantica si sensibila”
    „Erai prea perfecta pentru mine, prea cuminte, prea inocenta…”
    „tu esti atat de iubita si atat de puternica”

    In carte exista destul de multe greseli gramaticale si de sintaxa, poezii infatile cu rima fortata, un vocabular limitat al autoarei, dialoguri puerile, lipsa mijloacelor stilistice, la care se adauga acele asertatii, lipsite de originalitate, despre lume si viata, inspirate din citatele lui Kurt Cobain, Osho si alti autori ce se regasesc pe internet.

    Am scris acest comentariu mai lung special pentru cei care vor sa afle si alte opinii despre nonvaloarea Fluturi, in afara reclamei agresive si exagerate care i s-a facut.

  26. ioana says:

    Va multumesc ca existati , datorita voua am reusit sa ma hotarasc daca sa cumpar sau nu aceasta carte . Bine ca mai exista si oameni care stiu ce-nseamna o carte chiar si mediocra . Am ajuns la nivelul in care se publica ceea ce vedem si la tv . Pacat de oamenii care chiar muncesc sa-si cumpere o ” carte “

  27. Elena says:

    Am rezistat sa citesc doar primul volum.am considerat ca-mi pierd timpul atat de pretios,pe o carte usurica,neinteresanta,o telenovela de doi bani.m-am chinuit s-o citesc doar pt ca i se face o publicitate nemeritata,cam peste tot.pe FB,nu poti respira fara un citat din carte,vecina o ridica in slavi pe irina,la coafor,”te impiedici de-un fluture”,etc.n-as risca o alaturare -nu folosesc comparatie-cu ” arta conversatiei”! Este un fir de nisip insipid,alaturi de un colos al literaturii! Din care mi-am scos un caiet de citate memorabile! Si as jigni-o pe ileana vulpescu! Fara sa lovesc in nimeni,fiecare citeste,apreciaza,atat cat poate intelege ce inseamana o carte buna!

    1. Ioana Radu says:

      Este adevarat, fiecare citeste si apreciaza in functie de propriile valori.

  28. Deny says:

    O mare dezamagire a fost cartea asta. Si cel mai trist este faptul ca a fost atat de bine vanduta. Totusi m-as bucura mai mult sa stiu ca si altii gandesc ca mine si au fost influentati de publicitatea agresiva decat sa realizez ca ne-a scazut in asa hal nivelul educational..

  29. Georgia says:

    Cred ca nu am citit niciodata asa o mizerie de text ca formulare si continut decat, poate, cand mi-au picat ochii pe revista citita de vreo tanti in metrou, vecina de scaun! Erau acum cativa ani niste publicatii cu titluri sugestive (“Povestiri adevarate”, “Inima franta” – creier zdrobit, perfecte pentru… o categorie de (ne)-cititori). Eu am primit-o cadou si am insistat sa citesc pana la pagina 100, dar nu mai pooot, mintea mea refuza sa continue! :-) Este mai rau decat o telenovela! Sa o iertam, ca e scrisa “cu sufletul”?! Nuuuuu, pentru ca este un atac, tocmai la suflet si mai costa si bani. Imi amintesc un citat dintr-o carte a Cellei Serghi: “Prefer sa citesc carti bune, decat sa scriu carti proaste.” Autoarea Irina Binder ar trebui sa ia acest citat drept motto.

  30. Andra says:

    Am terminat aseara de citit cartea, am cumparat o pentru ca mi-a recomandat-o cineva care mi-a spus ca a stat un week-end intreg in casa s-o citeasca. Nu am sa comentez nici cat de perfecta este eroina principala, nici cat de greu de urmarit mi s-a parut cartea (o problema cu alineatele noi care erau de fapt continuari ale gandurilor sau dialogurilor personajelor), nici aerul de telenovela….ceea ce m-a tinut in priza la aceasta carte a fost faptul ca am vrut sa vad cand Irina in toata perfectiunea ei va reusi sa puna capat abuzului. Dar nu a facut-o si ma tot intreb daca aceasta carte nu trebuia sa vina cu un mic text in care sa spuna “Asa NU” ,celor care si-o vor face pe Irina model de viata. Nu pot sa cred ca de-a lungul a doua volume o fata tanara, educata, desteapta, perfecta in toate cele suporta ditamai abuzul fizic, psihic, verbal…tot tacamul SI gaseste scuze de fiecare data in numele iubirii. Sper sa vina cu un al treilea volum in care sa le spuna fetelor singure , tinere si in cautare de printi cu bani ca nu e normal sa traiesti asa, ca nu e normal sa suporti asa ceva, si ca in nici un caz nu e normal ca dupa ce a dat cineva in tine tu sa mergi inapoi si sa spui ca il iubesti si ca asta e, a facut -o pentru ca ma iubeste. Gresit, gresit, gresit. Nu-mi vine sa cred ca am citit o pledoarie pentru abuz. Unde e iubirea in vila din Snagov?? Unde e iubire in actiunile lui Matei?Sau ale lui Robert.

    1. Adriana says:

      Andra, nu despre iubire este vorba in maneaua Fluturi, ci despre cum sa devii intretinuta unui cocalar. Ma amuza teribil cand citesc cu cata convingere spun fanii lui Binder ca aceasta maculatura trebuie citita cu sufletul. Asta e o gluma sinistra, sa citesti cu sufletul o manea in care eroina este batuta sistematic in numele “iubirii”. Cred ca cei care fac reclama nonvalorii Fluturi nici macar nu au citit-o cu adevarat, altfel nu ar mai fi laudat o carte plina de greseli gramaticale, cu un subiect de mahala in care personajele dau dovada, prin comportament si limbaj, de lipsa de educatie si cultura. Nu ai ce sa inveti din asemenea tiparitura.

      1. Andra says:

        Exact Adriana, nu este vorba de iubire. E periculos sa pui iubirea in aceiasi propozitie cu lovit, inchis, trantit, violat…S-ar putea sa creada unii ca e normal, ca cineva are dreptul sa-ti faca asa ceva din prea multa iubire.

        1. Adriana says:

          De multe ori se confunda iubirea cu starea materiala indestulatoare pe care cocalarul o ofera “printesei” – tipic manelei Fluturi, iar Ea se indragosteste instant si de altii, raportat la singurul dicton dupa care se ghideaza – “ochii vad, inima cere”. Se pare ca imoralitatea este preaslavita in maculatura Fluturi, tocmai iubirea lipseste complet. Atractia fizica instinctuala nu reprezinta acelasi lucru cu adevarata dragoste. Unii cred ca daca nu sufera (batai, violuri, droguri, injurii), nu iubesc, sau nu sunt iubiti. Trebuie sa fie masochisti si sa le placa… Nu mai vorbesc de limbajul primitiv gen “Hai sictir”, “fufe” etc. intalnit in Fluturi.

Comments are closed.