Am găsit pe blogul lui Florin o leapșă care mi s-a părut destul de interesantă. Recent mi-am amintit că nu am completat-o şi am dat iama în arhiva lui. Iată şi lista mea de filme:
A – American psycho 2, Above the rim, Alfie, The A-Team, August Rush B – Ballet shoes C – Cruel intentions 1, Coach Carter, Confessions of a shopaholic D – District 13, Death race E – 8 Mile, Eu când vreau să fluier, fluier! F – Freedom writers, Forever strong G – Glory road, Goal (1, 2, 3), G.I. Jane, Green street hooligans H – How high I – Invictus K – Keith L – Letters to Juliet, Leon the professional M – Million dollar baby N – Never back down O – Orphan P – Pay it forward R – Ratatouille S – Seven pounds, Scarface T – Tre metri sopra il cielo U – Underworld V – Vicky Cristina Barcelona W – We are Marshall
Am observat că de câteva zile circulă pe Facebook, pe bloguri şi pe site-uri de filme foarte multe proteste în ceea ce priveşte propunerea legislativă din ultima vreme, anume dublarea filmelor în limba română.
Victor Socaciu este deputatul care, mă scuzaţi, rectific, idiotul care a depus la Parlament un proiect legislativ ce prevede obligativitatea dublării filmelor în limba română.
Cu alte cuvinte, se doreşte renunţarea la subtitrări şi la vocile reale ale actorilor pentru a transforma filmele într-o versiune Hanna Montana.
Victor Socaciu a susţinut în textul propunerii legislative că proiectul său urmăreşte să protejeze identitatea naţională. Sunt curioasă cum o să se protejeze el de criza din televiziune (al cărui rating va scădea în timpul difuzării filmelor dublate în limba română), criza din cinematografe şi revolta unui procent considerabil al populaţiei (dar partea asta nu prea mai contează de multă vreme).
M-am alăturat cauzei de pe Facebook – Împotriva dublajului în film – alături de cei peste 17.000 de membrii. Nu ştiu dacă majoritatea cauzelor de acest fel au o finalitate care să mulţumească dar merită încercat.
Cât despre deputatul Victor Socaciu… nu-i doresc răul (pentru că nu m-ar ajuta cu nimic) ci îi doresc să-i vină mintea la cap (dacă are). Ouăle stricate fie cu el!
Cei care sunt împotriva dublării filmelor pot semna petiţia online care până în momentul actual are peste 12.000 de semnături – “STOP Legii dublării filmelor!” -> click aici!
“Sense and Sensibility” este primul roman semnat Jane Austen (tipărit pentru prima dată în 1811). Inspirat din acest roman, filmul “From Prada to nada” (2011) prezintă viaţa a două surori răsfăţate însă total diferite una de cealaltă. Una din ele studiază dreptul, e banală ca înfăţişare şi adaptabilă la situaţii noi. Cealaltă e dependentă de bani, bani şi bani. Obligată de circumstanţe, a doua este şi ea nevoită să se adapteze, circumstanţele constând în renunţarea la viaţa luxoasă.
Când am început să scriu acest post intenţia nu era de a povesti filmul ci de a “arăta” ceea ce mi s-a părut a fi cea mai ingenioasă idee (de cerere în căsătorie). Inelul prins de “inelul” de la cheie (vezi imaginea de mai jos).
<3
Genialul film al adolescenţei mele nu a fost vreo dramoletă romantică sau o “siropoşenie” absolută.
“How High” e un film de nota 11 pe o scală de la 1 la 10, mare parte din succes datorându-se prezenţei lui Red&Meth (Redman şi Method Man) care sunt criminal de buni! :D
Cei doi au şi un miniserial – Meth&Red Show.
Mai jos… mult cunoscuta coloană sonoră a filmului “How High”.
Am văzut recent filmul “TiMER” şi mi-a plăcut foarte mult o parte a uneia dintre conversaţii, prin urmare am dat 3 screenshot-uri pe care le-am lipit într-o singură imagine. Bucata de conversaţie are mai multe înţelesuri şi fiecare va interpreta, cel mai probabil, în funcţie de starea de spirit din momentul vizualizării. Da, starea afectează raportarea la anumite idei, mai ales când acestea sunt de natură afectivă.
Sper să vă placă şi vouă crâmpeiul de conversaţie dintre cei doi…
