Câteva dezavantaje ale vieții de miniom

Ioana Radu blog dezavantajele unui om mic si slab

Adesea comunic cu drag de la cei 153 cm ai mei, uneori chiar fac glume pe tema asta. Cel mai recent am scris că sunt atât de mică încât, dacă îți pun piedică, habar nu ai cine a fost :D . Mă ajută inclusiv greutatea, pe care dacă o spun sunt luată la întrebări și trebuie să suport nenumărate judecăți. Treizeci și șase de kilograme. Deși multă vreme m-am agitat din cauza asta, dorindu-mi să iau în greutate, mi-am dat seama că-mi fac mai mult rău stresându-mă și că e cazul să accept cum sunt și să accept că m-am oprit din creștere d.p.d.v. fizic (înălțime și lățime deopotrivă). Însă dincolo de dezavantajele verbale ce vin din multe direcții (și sunt convinsă că vor apărea și în comentarii la acest articol), există alte tipuri de dezavantaje (care chiar mă deranjează).

Căldură vs. frig

Știu, cu frigul e ușor de înțeles situația, că e nevoie să iau 7 straturi de haine pe mine iarna și tot mă simt rece ca un țurțure. Însă în ce privește căldura oamenii chiar se uită suspicios la mine. Dacă și ție îți mai e cald, gândește-te la oamenii grași cât au de îndurat vara… Sunt de părere că judecata nu e niciodată bună. Adevărul e că tuturor ne e greu. În zilele cele mai călduroase din vară visez și eu, la fel ca toți cei din jurul meu, la un aparat de aer condiționat portabil. Aproape că simt razele soarelui cum trec de stratul subțire de piele și îmi prăjesc organele interne. Dacă m-aș așeza pe o frunză de salată, aș fi numai bună de feliat și servit. Da, știu, mai am și glume seci ori deplasate uneori :D. Viața e scurtă, nu? Chiar dacă o luăm în serios sau ba. Așa că de multe ori aleg să nu o iau.

Răceală și gripă

Nicio răceală nu e doar o răceală atunci când ești mic și prăpădit. Cu atât mai mult când e vorba de gripă. Când un om obișnuit și unul slab se luptă cu o răceală sau o gripă și se instalează lipsa poftei de mâncare… omul normal are câteva resurse pe undeva prin organism pentru a trece cu bine de câteva zile cu un aport mic de alimente. Un miniom, pe de altă parte, nu prea are, astfel că răceala și gripa țin de obicei mult mai mult în cazul lui. Eu, imediat cum simt că vine toamna, mă înarmez cu multe blistere de vitamina C și mă asigur că dezumidificatorul de cameră funcționează la parametri normali, astfel încât să mă feresc pe cât de mult posibil de răceală sau, mai rău, de gripă.

Dulapuri sau rafturi prea înalte

Am o detentă foarte bună. Am exerset-o toată viața :)). Deși uneori e amuzant să sar de 5 ori până reușesc să ajung la cutia cu paste de pe ultimul raft din supermarket sau, și mai frumos, să găsesc pe cineva care să mă ajute (om mic, necesit asistență umană la cumpărături), sunt și cazuri în care nu ajung ori de câte ori aș sări și nu e nici urmă de om prin preajmă. Știi cum e să mergi să cumperi ceva și să stai vreo 10 minute să găsești pe cineva să te ajute să iei produsul de pe raft? Sau… o dată am fost atât de hotărâtă să iau un pahar cu iaurt care era pe ultimul raft… încât am tras de cutia de carton și m-au lovit vreo 5 iaurturi. E periculos să fii mic, pe cuvântul meu.

Aș putea să mai scriu și despre faptul că la mașina prietenului meu nu ajung cu picioarele la pedale, despre supărarea că n-am putut să dau la armată din cauză că sunt prea mică, despre faptul că mă îmbrac de la raionul pentru copii și nu găsesc deloc haine serioase uneori. Dar mă opresc aici. Menționez, desigur, că sunt și multe avantaje în a fi mic, însă am insistat să se știe că uneori, chiar și pentru oamenii mici de înalțime și slabi, viața nu e chiar roz.

P.S.: Sper că te-ai amuzat pe alocuri :D .

Cheers!

21 comments on “Câteva dezavantaje ale vieții de miniom”

  1. Diana Ion says:

    Ioana, draga mea, pe mine m-ai amuzat teribil!!! Nici eu nu sunt foarte inalta, in jur de 158-160, iar ca greutate ceva sub 48… Am fost si eu mai grasa cand am fost insarcinata cu fetele, insa in maxim un an dupa ce am nascut, am revenit la greutatea mea normala. Care uneori ma deranjeaza, sa stii….mai ales in ceea ce priveste glumele ceorlati…”sa iau o caramida in fiecare buzunar, ca s-a pornit un vant de ma va lua pe sus” e numai una dintre ele :))

    1. Ioana Radu says:

      Da, o stiu si eu pe cea cu pietre in buzunar, o aud des :)). Remarcile nu ma deranjeaza, insa ma deranjeaza uneori ca dupa remarci vin sfaturile lor pline de “intelepciune” si “cunostinte medicale”.

      1. Diana Ion says:

        Daaa…de asta uitasem!!! Foarte multe sfaturi… :(

  2. Natașa says:

    Te îmbrățișez cu toți centimetrii! <3

    1. Ioana Radu says:

      ♥ Te îmbrățișez și eu! În curând chiar pe viu :D .

  3. sa nu te superi, dar eu fac parte din aia care ar zice ca tie trebuie sa-ti fie mult mai usor sa supravietuiesti vara, pe canicula, decat imi este mie, la cate kilograme car dupa mine. Eu mereu mi-am zis ca omuletii slabi ca tine nu sufera daca nu au aer conditionat, dar se pare ca m-am inselat grav.

    1. Ioana Radu says:

      Suntem frati de suferinta :D.

  4. Ah… știu cum este cu totul! Sunt și eu puțin din categoria minionilor, deși am puțin peste 1.60, mă simt micuță, și nici greutatea nu prea mă ajută! Acum noi să fim sănătoase, restul n-are importanță, chiar dacă nu ajungem noi la rafturi înalte… avem oameni minunați și înalți lângă noi, gata să ne ajute! Right? :D

    1. Ioana Radu says:

      Adevărat! ^_^

  5. Leo says:

    Dacă tot ai început, fa o listă cu avantaje. Te salut de aici, de la 1.86 :)

    1. Ioana Radu says:

      Damn! 1,86? :D
      Te salut și eu, Leo! Iau în considerare ideea ta și sper să fac în curând și o listă cu o parte dintre avantajele de a fi mică ^_^.

  6. Mihaela says:

    Si eu am tot 153 si 43 kg asa ca te inteleg perfect. Se uita lumea ciudat la mine fiindca iubitul meu are 187 dar ei nu stiu ca am nevoie de cineva care sa ajunga pe rafturile de sus. :) Mi-am luat si eu un umidificator de camera, mai mult pentru Dragos pentru ca eu nu am probleme iarna si nu sunt friguroasa deloc, in schimb am pe lista un ventilator portabil pentru ca stau la etajul 4 din 4 si vara aici e o adevarata sauna.

    1. Ioana Radu says:

      Da, știu perfect ce zici cu ultimul etaj. Și eu sunt în aceeași situație… An de an e saună în casă.

  7. Emma says:

    Am ras bine,draga mea!!
    Si eu sunt umbra de fantoma a unui stix de slaba si nici inalta nu-s. Am 1,65 si 43 kg =))
    Cel mai greu imi gasesc rochii de ocazie.Ce tot spun aici? Nu,nu-mi gasesc deloc=))
    Am vreo 2 ateliere la care-s clienta fidela. Ori pentru modificari,ori croit de la 0. Mi se pare ca nu-mi stau bine prea multe modele intrucat imi cam numeri oasele.M-am chinuit ani buni sa iau in greutate insa nimic nu a functionat,asa ca am invatat sa ma accept asa si sa profit de faptul ca ma pot indopa cu ciocolata.

    1. Ioana Radu says:

      Haha, da, cunosc situatia cu atelierele de croitorie. Si eu am pe cineva la care merg atunci cand am chestii comandate de pe net care se dovedesc a fi mari de mine. Cu hainele de ocazie si eu am probleme. “Casual” gasesc pe la copii, la Zara Kids au haine chiar frumoase, insa “de ocazie”… nu prea spre deloc.

      1. Emma says:

        Si eu imi iau de la raionul de copii=)))
        Si incaltaminte!
        La rochii elegante e chin pentru ca nici nu-mi sta bine orice lungime. Ori foarte scurt,ori pana in pamant. La mine nu exista fusta/rochie pana la genunchi sau putin deasupra sau putin sub. Probleme sunt si cu hainele care au cupe. Nu am cu ce le umple=))))

        1. Emma says:

          De rafturile de sus nici nu mai zic…Mi-am trantit in cap niste oale cu tot cu sertar. Si niste cutii cu porumb in Auchan. Lucrand in bar,niste sticle de bere. Inca am o dunga pe nas,iar atunci am avut vreo saptamana moaca de panda,ca m-am lovit fix intre ochi.Si o saptamana,zilnic,am mers la machiaj profesional pentru ca lucram singura si nu ma puteam duce aratand ca un pui de panda batut si fugit de acasa. =)))

          1. Ioana Radu says:

            Am râs la partea cu oalele cu tot cu sertar :)). Noi avem nevoie de asistență umană :D .

        2. Ioana Radu says:

          I feel you, sistah! :))

  8. o femeie says:

    Eu sunt talie mai zdravana, 162-163(functie de cine ma masoara) si la greutate am ajuns la 56 (fac eforturi sa nu sar de 58). E drept, de cand am ajuns la un BMI 22, nu am mai racit – habar nu am daca e vorba si de cantitate dar sigur e de calitatea alimentatiei.

    La rafturile din bucatarie am un scaun de copii de la ikea :D

    Si sa fac o gluma: te invit la masa, scap repede cu tine :D

    1. Ioana Radu says:

      Haha, da, e buna gluma! :)) Foarte putine sunt cazurile in care mananc la cineva acasa, deci chiar scapi extrem de repede cu mine :)). Totodata, un scaun de copii sigur mi-ar fi si mie util.

Leave a Reply to Mihaela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>