Cine să mă mai înţeleagă?

             V-am spus ieri câte ceva… CV-ul, apelul pentru chemarea la interviu… Da, acel interviu pentru care eram indecisă dacă să mă prezint sau nu. Am decis să mă duc pentru că în urma apelului de la firmă am primit o programare la ora 15. Dacă tot apar în programul lor, hai să nu fiu nesimţită şi să mă prezint. Zis şi făcut. Am ajuns acolo la 15 fără 5 minute (aş fi ajuns mai devreme dar m-am întâlnit pe drum cu o fostă colegă de liceu şi ne-am dat la vorbă până când mi-am adus aminte să mă uit la ceas). La ora 15 fix am fost rugată să intru în sala de interviu. Am apreciat seriozitatea programării pentru că de obicei aceasta lipseşte cu desăvârşire, mulţi fiind incapabili să se încadreze în timpul stabilit intervievării fiecărei persoane. În viziunea mea, dacă ai un program, respectă-l! Repet, astăzi am apreciat seriozitatea cu care am fost tratată. Am intrat în sală la ora 15 fix, exact aşa cum mi s-a spus aseară la telefon. Cel care m-a luat în primire a fost un domn prezentabil la vreo 30-35 de ani (admit, arăta mai mult decât bine!). Mi-a plăcut ţinuta. Costum negru simplu (o bulină albă), cămaşă albă simplă (o bulină mare albă) şi cravată bordo (cea mai bună alegere). Mi-a plăcut tonul vocii cu care m-a tratat dar mi-a displăcut că m-a întrebat de două ori numele (în momentul în care m-am prezentat). Şi nu vorbesc încet, nici tare, nici repede, nici în reluare, nici neclar. În fine… Ştiu că nu eram acolo pentru a-l studia eu pe el ci invers, însă îmi place să ştiu cu ce oameni am de-a face.
             Adevărul este că dubiile de ieri au devenit clarităţi astăzi. În circumstanţa în care ieri afirmam că sunt indecisă asupra job-ului pentru care am aplicat, astăzi ştiu fără dubii… Sper să nu mă sune!

             Altceva… A urmat o serie scurtă de cumpărături alături de o prietenă. Ne gândeam la ceva dulce, am intrat în magazin şi am cumpărat cu totul altceva. Apoi ne-am plimbat. Era puţin răcoare dar bine. Soarele se pregătea să apună atunci când am ajuns acasă. A fost o zi bună, o zi la finele căreia am putut trage bară şi am notat următoarele: Dacă eşti nesigur cu privire la ceva anume, timpul nu va face altceva decât să-ţi confirme indecizia primară. Mergi mai departe doar atunci când vei avea certitudinea că îţi doreşti acel lucru.

2 comments on “Cine să mă mai înţeleagă?”

  1. Monica says:

    concluzia este adevarata:)
    am simtit o si eu pe pielea mea!

  2. Manuel says:

    Nu are rost sa faci ceva la care nu te trage inima, nu? Chiar daca am fost chemat la interiu in cateva cazuri am refuzat pe loc daca nu imi convenea. vorba aia, daca nu somer nu ar trebui sa refuz. Ei, iata ca eu am fost mai rau si am refuzat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>