Dă-le, Doamne!

              Sunt gânduri ce se scurg precum apa rece pe şira spinării. Sunt gânduri ce îngheaţă speranţe. Sunt gânduri ce se înfăşoară în jurul gâtului sub forma sârmei ghimpate. Gânduri ce coboară fiinţa în adâncul durerii. Şi asta-i nimic faţă de tot ce se întâmplă.
             Că pot să filosofez aici nu mă doare nici pe mine şi nici pe tine.
             Oamenii aud lucruri. Aud adevăruri. Văd adevăruri prăbuşind fiinţe sub ochii lor. Să te uiţi la oameni şi îţi vine ori să cazi în genunchi şi să plângi ori să fugi mâncând pământul. Şi fugi în orice direcţie. Şi orice drum ai apuca tot nu-i bun. Se spune că învăţăm ceva din toate astea. Dar cine a pus linia de sosire abia pe tărâmul celălalt?
             “Omul cât trăieşte învaţă!”
             Adevărat!
             Dar cât să înveţe săracul? Până nu-l mai ţin puterile? Până nu se mai poate bucura de roadele muncii sale?
             Mi-aş dori, nu pentru mine căci sunt tânără, pentru aceia dintre noi care toată viaţa au tras să fie bine, au muncit cu un rost şi ajung tot în punctul zero, un altfel de zero faţă de cel de la care au plecat, un zero precum un sens giratoriu – o intersecţie în care niciun drum nu-i cel bun, dar ei aleg să meargă pe unul, să meargă, să meargă… Pentru ei vreau să existe o linie de sosire pe lumea asta. Să-i văd bucurându-se căci, Doamne, adevăr a grăit cel ce a spus că “zâmbetul celui care suferă este mai dureros decât lacrimile celor ce plâng”.
             Ei îşi adună puterea din cenuşă. Ne zâmbesc să ne clădească o lume altfel decăt a lor. Noi? Noi unde suntem când toate astea vor să ni le spună?


imagine: DeviantART

10 comments on “Dă-le, Doamne!”

  1. AndreeEA says:

    Asa e Terra, oamenii cat traiesc invata. Acum depinde de ei ce si cum invata :)

  2. Complex de Contradictii says:

    cel mai aiurea lucru..sa munecesti o viata intraga cu scopul de ati fi bine..si in ultima clipa a vietii tale, cand in fata numai e nimic, sa te uiti in sapte si sa vezi un mare gol..

    cum zicea unul din aia considerati golani. " unii mor in picioare altii traiesc in genunchi"

  3. Razvan says:

    "zambetul celui care sufera este mai dureros decat lacrimile celor ce plang" frumos spus, frumos…

  4. Lucian says:

    Terra… nu pleca de la premisa ca esti tanara! intradevar, cine a trasat linia de sosire, a trasat-o prea departe. Viata pe care o ai e scurta. Incearca sa faci tot ce visezi si sa nu regreti nimic din ce te-a facut sa zambesti. Nu am deacat 22 de ani.. dar am "iesit de cateva ori cu moartea la o bere si am lasat-o pe ea sa plateasca"…. lucru care m-a facut sa imi schimb radical viata… am inceput sa fac tot ce mi-am propus, sa spun si sa fac ce simt! pentru ca maine poate fi prea tarziu… Joaca dupa regulile impuse de tine si fa-ti u propriul finish…

  5. Lucian says:

    nu am un suflet mare… am un suflet pustiu…

  6. myhu says:

    Inveti, dar sa stii ce sa inveti din viata.

  7. Molie pe creier says:

    majoritatea invata doar prostii,ma rog sa nu fiu printre ei…..ca stii tu prostii pentru unii,minuni pentru altii

  8. cosbyorsova says:

    Am uitat de piese :-| … revin cu un mail cat pot de curand. Scuze !

  9. orianda says:

    e bine sa mai invatam cate ceva din cand in cand …

  10. Anne says:

    bine zici draga mea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>