Despre relaţii

Mi s-a întâmplat de câteva ori (multora dintre noi ni se întâmplă asta) ca cel de lângă mine să ajungă să placă pe altcineva. Nu există relaţie perfectă. Singurul lucru pe care-l putem face este să ne distribuim atenţia către ceea ce avem, nu ceea ce ne lipseşte.
Problemele ei sunt şi problemele lui (şi inversa este valabilă, adică problemele lui sunt şi problemele ei). Cei doi trebuie să formeze o sinergie, din ea luând formă încrederea.

Minciuna prin omisiune, lipsa comunicării ori comunicarea distorsionată – sunt doar o parte din factorii care duc la erodarea unei relaţii.
Mai sunt “fluturii” de la început, emoţie care de cele mai multe ori nu durează. Odată cu dispariţia lor, se duce şi farmecul. Nimeni nu e vinovat pentru asta. Este un proces normal ca simpatia să dispară la un moment dat. Când se întâmplă asta, el/ea vede din nou lucrurile mai clar şi cunoaşterea persoanelor de sex opus i se pare automat o necesitate. În ecuaţia asta de fiecare dată unul din noi pierde teren. Dezavantajat este acela care e mai statornic în emoţii, cel care continuă să simtă şi care crede că făcând compromisuri reuşeşte să-l recâştige pe cel cu care îşi împarte viaţa. Ceea ce uneori uităm este că dragoste cu de-a sila nu se poate. Dacă iubeşti pe cineva cu adevărat, dă-i drumul! Dacă se va întoarce la tine, va fi veşnic al tău. Dacă nu, atunci nici nu a fost al tău cu adevărat. (asta scria pe una din felicitările primite cu ocazia unei aniversări, mi-a fost imposibil să uit aceste câteva cuvinte şi de atunci mă tot ghidez în funcţie de ele).

Altceva greu de acceptat este că nu există vinovaţi. Întotdeauna, atunci când ne doare, suntem tentaţi să aruncăm vina asupra cuiva. Mulţi dintre noi am făcut sau facem asta. Este o învinovăţire greşită pentru că nu tu şi nici cel de lângă tine nu aţi decis când va dispărea atracţia. Ea dispare pur şi simplu, exact aşa cum a apărut.

Încă o atitudine greşită, des întâlnită, este ura nemăsurabilă pentru persoana care ocupă golul lăsat de noi. Recunoaşte că ţi s-a întâmplat asta! Se întâmplă tuturor :). Aşa cum spuneam mai sus, suntem tentaţi să căutăm un vinovat în ecuaţie. De data asta, nu-l învinovăţim pe cel care ne-a lăsat (pentru că încă mai ţinem la el) ci pe cel/cea care ne-a înlocuit (pentru că ocupă locul de “intrus/ă”). Trebuie să înţelegem că după o despărţire fiecare îşi continuă propriul drum şi, implicit, fiecare intră în alte relaţii. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să îl/o urâm pe cel/cea care umple golul lăsat de noi. E ceva firesc ca fiecare să meargă mai departe.

Avem o vârstă. Nu mai suntem în primul an de liceu să sărim la bătaie ori să urâm timp îndelungat o persoană doar pentru că ne-a luat locul. Fiecare are dreptul la şansă. Şi fiecare este obligat de circumstanţe să accepte că trebuie să-şi continue drumul. Cu sau fără el/ea. Dacă înainte puteam, acum de ce nu?
Suntem tineri şi frumoşi. N-are rost să ne oprim în loc doar pentru că suntem singuri. Nici ura şi nici părerile de rău nu ne aduc înapoi oamenii pe care i-am pierdut. Mai putem face un singur lucru… să fim deschişi către a cunoaşte alţi oameni.
Vă îmbrăţişez!
.

24 comments on “Despre relaţii”

  1. adriana says:

    superb! :)

  2. Adrianne says:

    ai mare dreptate.de curand am fost pusa intr-o situatie asemanatoare.o sa-ti povestesc daca o sa ai rabdare sa ma asculti.si intr-adevar doare la inceput, dar pe parcurs te obisnuieti cu ideea ca nu mai esti placut de persoana pe care o placi.important e sa privesti totul ca pe o experienta de viata.te pup si te imbratisez!

  3. Flyerboy says:

    Excelent ;)

  4. Monica says:

    f bine spus si matur:)
    sa fii si sa gandesti mereu asa
    >:D<

  5. tina says:

    Referitor la "fluturii din stomac", as putea spune ca ,in cazul relatiilor de durata acestia nu dispar, ci pur si simplu odata cu trecerea anilor sunt adanc ingropati undeva intr-un colt de suflet. Am intanlit cazuri in care au fost readusi in prim plan in momentul in care se afla pe punctul de a pierde persoana draga, chiar si la 60 de ani. Frumos nu ?

  6. Mirela says:

    E adevarat. Iar adevarul doare. E foarte greu sa ramai cu minteaa limpede cand e vorba de ceea ce simti pentru cineva, indiferent ca e vorba de indragosteala sau dezdragoseteala :)

  7. cutiadecuvinte says:

    mmmmmm…tu incerci sa te convingi pe tine …sau cel putin este o eliberare…pun pariu ca te-ai simtit mai bine dupa ce ai scris postarea asta

  8. Terra says:

    @cutiadecuvinte
    De ce sa ma conving pe mine? Sunt chestii generale, toata lumea le stie insa nimeni nu se incumeta sa le spuna. Le-am spus eu in numele multora.

  9. kamy says:

    m-ai prins la fix…
    am o stare..pff…
    atunci cand fluturii au disparut dar esti atat de atasat de omul acela incat nu poti sa renunti la el…dar simti ca nu mai e la fel…
    ma simt ca intr-o casnicie (cel putin asa cred ca e intr-o casnicie)…suntem relativ ok cand ne intalnim…dar nu e waw…cand nu ne vedem vreo ceva timp e waw…dar apoi iar e boooooooooooring …si nu-mi vine sa renunt ptr ca nu prea am motiv concret…ce sa-i spun ca m-am plictisit (sau ca vreau sa fiu singura)?nu de el…de situatie in general…
    vreau sa fiu singura …Doamne cat de bine e sa fii singur uneori…
    ziceai ca trebuie sa-l intelegi pe celalalt cand isi face pe cineva nou, ca asa e firesc…
    dar atunci cand spune ca nu poate trai fara tine si te implora sa va impacati si intr-o saptamana de la despartire, desi spune ce spune ,se duce la alta, cum e ?:) de aici ce sa intelegi?
    si eu te imbratisez …

  10. Terra says:

    @Kamy
    Faptul ca nu accepta despartirea si vrea sa-l reprimesti cred ca se incadreaza la "dragoste cu de-a sila", atata timp cat tu nu-l mai vrei.
    Partea cu refacerea lui prea rapida… nu stiu ce sa zic aici. Sunt constienta ca, practic, nu exista un anumit timp care sa treaca dupa despartire. Insa, teoretic, ar trebui sa existe un segment de macar doua saptamani.

  11. gowi says:

    :)) nice… dar observ ca la articol au raspuns predominat numai fete… baietii nu se baga :D

  12. Terra says:

    @Gowi
    Poate pentru ca cititorii mei sunt mai multi de sex feminin. Inclina mai mult balanta in partea noastra :D
    Ori sunt tipi care au citit acest articol si mai cred inca in magia "legea junglei", aplicata intr-o relatie.

  13. Oana says:

    "Avem o vârsta.Nu mai suntem în primul an de liceu să [...]."
    Ar trebui sa spui de la inceput ca nu vrei minori pe blogul tau,draga Ioana.

  14. kamy says:

    lol Oana…acest articol banuiesc ca nu se refera la o categorie anume de oameni.
    Terra vorbea din punct de vedere personal deci EA nu mai este in primul an de liceu…
    E un mic detaliu pe care nu ar fi trebuit sa tii cont…parerea mea

  15. Terra says:

    @Oana
    Imi cer scuze ca am fost inteleasa gresit. Ma refeream la faptul ca in liceu ne permitem sa fim rebeli si sa reactionam impulsiv. Intr-un fel mi-e dor de perioada aia… cred ca liceul este una dintre cele mai frumoase experiente.

  16. Oana says:

    Nu-i nimic …Oricum,vreau sa te felicit pentru blog! E o maaaaaare responsabilitate.Orice chestie spusa poate fi sucita si rasucita si inteleasa intr-un mod de fiecare persoana in parte,cum s-a intamplat si cu mine.

  17. Oana says:

    Si draga lol kamy… "E un mic detaliu pe care nu ar fi trebuit sa tii cont…parerea mea"…Ma tem ca nu prea iti inteleg parerea.

  18. oanonima says:

    As vrea sa fac o mica completare.
    Uneori uitam ca si noi am fost in locul "intrusei"
    pentru fosta lui.

  19. Terra says:

    @Oana
    Intr-adevar, uneori este greu sa ma exprim in asa fel incat toata lumea sa inteleaga mesajul de la inceput pana la sfarsit. Exista multe interpretari carora, in majoritatea cazurilor, incerc sa le limitez numarul pe cat posibil.
    Iti multumesc pentru intelegere.

  20. Annemarie says:

    Nu tin sa fiu impotriva curentului, insa cred ca lucrurile scrise de tine sunt gandite, si nu simtite. Ai zis tu insati ca esti o tipa rationala si nu te lasi prada sentimentelor si emotiilor.
    In momentul in care iubesti pe cineva atat de mult incat pierzi controlul (in sensul bun), momentul despartirii sau, ma rog, cel in care isi gaseste alta "pereche" este extrem de dureros.
    Nu vreau sa fiu rea, dar ceea ce tu faci aici (repet, din cate te-am cunoscut citind articolele) este sa-i spui unui om bolnav ca durerea va trece, tu fiind sanatoasa si bine mersi. Atunci cand esti in valtoarea evenimentelor si traiesti agonia tradarii/despartirii cu fiecare fibra a corpului tau, nu se vede asa simplu si clar. Si eu una sunt pro-trait! Eu cred ca viata n-are nici un farmec decat cu emotii si sentimente!
    Sa-mi fie cu iertare daca am suparat pe cineva cu parerile mele personale, subiective.

  21. Terra says:

    @oanonima
    Categoric! Pentru ca toti prietenii nostri au mai avut pe cineva inainte de noi. Si este oarecum incomod sa stim ca cineva ne uraste. Si stim asta, simtit oarecum, pentru ca suntem fete si intr-un fel sau altul ne stim obiceiurile intre noi. Intotdeauna va exista o "ea" care l-a iubit pe cel de langa noi. Iar in majoritatea cazurilor acea "ea" ne priveste cu dispret. Stiu ca nu e corect, dar multe lucruri nu sunt corecte pe lume. Sunt o gramada de comportamente si trairi carora ne e greu sa le gasim o explicatie.

  22. Terra says:

    @Annemarie
    Am luptat împotriva curentului până când mi-am găsit naşul. Nu mi-a picat tocmai bine. De fapt a fost cumplit de… Şi greu de explicat în cuvinte (dacă există cuvinte pentru aşa ceva). În primele câteva zile am protestat. Apoi m-am gândit că iubindu-l nu pot decât să-i vreau binele. Şi dacă lângă mine nu îi este bine atunci nu-mi rămâne decât să sper că va întâlni persoana care va reuşi să-l facă zi de zi să zâmbească. Aşa cum eu am sentimente pentru el, poate şi viitoarea va avea. Nu o condamn. Vreau doar să ştiu că are grijă de el, aşa cum merită, pentru că în sinea lui e băiat bun. Ştiu asta.

  23. Kiu says:

    Iti dau dreptate-n mare parte, dar experienta o sa-ti confere alta viziune :)
    Parerea mea obiectiva e ca esti foarte in tema cu treaba asta numai dupa ce iubesti cu disperare si pierzi, esti iubit cu disperare si lasi.
    echilibrezi balanta, te calesti, si-apoi vezi matur lucrurile.
    Stii sa vezi un conflict util, pt ca arata adevarata fata a caracterului si-l intareste, stii sa tratezi lucrurile constructiv, stii cand face sens sa te certi si cand nu, si mai ales, inveti sa vezi dincolo de lucruri in sine.
    Toate bune :)
    PS. Sunt baiat, trecut si prin bune si prin rele, obiectiv prin natura firii :)

  24. Terra says:

    @Kiu
    Nu pot decat sa fiu de acord cu afirmatiile pe care le-ai facut. Sunt constienta ca mai am de trecut prin cateva etape ca sa imi definitivez viziunea asupra relatiilor. Si profit de oportunitatile de a invata caci trebuie sa fiu atenta sa le invat bine nu sa trec precum gasca prin apa si sa ajung sa nu stiu nimic constructiv. Asimilez cu fiecare ocazie. Cred ca e cel mai bine asa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>