“Spuma zilelor”, de Boris Vian

spuma-zilelor-170881Mi-am cumpărat această carte pentru că prietena mea cea mai bună îmi tot menţiona de ea şi am vrut să văd ce e atât de grozav la un roman încât un om să vorbească atât de mult despre el.

La prima vedere (a se citi înainte să o deschid) cartea m-a lăsat rece. Una dintre cele mai urâte coperţi! Figura autorului într-o poziţie uşor romantică, o fotografie puţin neclară în care el are părul dat pe spate cu mult prea mult gel. Da, pentru mine prima impresie contează. Dar am mers mai departe…

M-a uimit! Cu toată sinceritatea! Şi sunt greu de dat pe spate de o carte. Povestea este despre Colin, un bărbat frumos cu o situaţie materială foarte bună, motiv pentru care nu a fost nevoit să lucreze niciodată în viaţa lui dar, cu toate astea, el este bine educat iar snobismul îi este străin. Într-o zi el o cunoaşte pe Chloé, o frumoasă domnişoară care, prin simplitatea ei, ajunge să îi dea lumea peste cap. Cei doi se îndrăgostesc nebuneşte dar basmul se termină în momentul în care fetei începe să-i crească un nufăr în plămâni. Boala ei ajunge să consume toate finanţele lui Colin, ba chiar să îl determine pe acesta să se angajeze pentru prima data în viaţa lui. Nimic nu este însă suficient. Colin face rost de bani din ce în ce mai greu, camerele încep să se micşoreze ca într-un coşmar, razele soarelui nu îşi mai fac loc prin ferestrele mari de altădată, tavanul pare să se coboare din cauza greutăţilor vieţii iar nufărul creşte continuu.

Îmi place cartea pentru că drama celor doi protagonişti demonstrează că dragostea nu învinge tot, că în viaţă e nevoie de mai mult decât de iubire şi că uneori banii nu pot cumpăra sănătatea.

Aşa cum fac de obicei când vă scriu despre cărţile pe care le-am citit, mai jos voi nota câteva citate care mie mi-au plăcut foarte mult:

“Dacă oamenii ar avea timp să construiască maşini, pe urmă n-ar mai trebui să facă nimic. Ce vreau să spun e că ei muncesc ca să trăiască, în loc să muncească pentru a construi maşini care să le permită să trăiască fără a munci.” (pag. 64)

“Te iubesc cu grămada şi pe bucăţele.” (pag. 65)

“Oamenii nu se schimbă. Se schimbă lucrurile.” (pag. 138)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>