Telefon pierdut… de două ori.

Prima oară când mi-am pierdut telefonul într-un taxi a fost cred că în urmă cu o lună. Cursul imediat al lucrurilor a fost firesc. M-am apelat de pe un alt telefon şi am sperat ca taximetristul să răspundă. Zis şi făcut. Apoi s-a întors la scara blocului la care m-a lăsat şi mi-a înapoiat bunul pierdut. Am plătit cursa şi sper că telefonul s-a distrat de minune plimbându-se. Problema din cauza căreia s-a ajuns în situaţia asta se numeşte “pantaloni cu buzunar oblic”. Am uitat, pur şi simplu, că îmi curge orice din buzunare atunci când îi port.

Povestea aproape că s-a repetat noaptea trecută, după ce am plecat de la serviciu. În jurul orei 12:30 – 01:00 am sunat la Agec şi am cerut un taxi pentru Cristina (niciodată nu-mi dau numele real la taxi). Purtând aceeaşi făcători de belele pantaloni, cu buzunar oblic, telefonul mi-a alunecat pe bancheta din spate, pe care am părăsit-o cu gândul la un duş fierbinte şi ulterior îmbrăţişatul pernelor. N-a fost să fie! Înainte să sting lumina mi-am amintit că bateria telefonului m-a bătut la cap ore bune. Am pus mâna pe încărcător dar… ia telefonul de unde nu-i! Am căutat şi am tot căutat până când am ajuns în situaţia de a ruga oamenii de pe facebook (cei care încă nu dormeau la 3 dimineaţa în mijlocul săptămânii) să mă apeleze… poate-poate dau de el. Sau poate răspunde cineva.

Spre surprinderea mea, mai bine de 10 persoane au răspuns solicitării mele disperate. Într-un moment de aşa calibru, a însemnat foarte mult pentru mine!
Bateria murise… ori cineva îl închisese. Un alt prieten s-a oferit să sune la dispecerat şi să întrebe de taximetrista care a preluat comanda mea. Se pare că femeia anunţase că nu mai ia alte comenzi şi merge acasă. Acu’… nu ştiam dacă a mai luat pe cineva după ce m-a lăsat pe mine… dar am stat ca pe ace până astăzi când am revenit cu un apel la dispecerat. Am fost informată că doamna încă n-a ajuns la serviciu, că îmi vor nota numărul de telefon de pe care am sunat azi şi mă vor anunţa ei când soseşte. Orele treceau şi nimic… Nimic… La 11:30 însă a sunat. Persoana de la dispecerat mă anunţa că taximetrista a găsit telefonul şi mă va contacta pentru a reintra în posesia lui. Ceea ce, spre fericirea mea, s-a şi întâmplat.

Acum… nu ştiu dacă a fost doar vorba de noroc. Sau karma. Dar ştiu că dacă se mai întâmplă vreodată să pierd ceva în vreun taxi… o să sper să fie Agec.

7 comments on “Telefon pierdut… de două ori.”

  1. Andrei says:

    Ca sa nu zici ca nu esti o fata norocoasa :D

    1. Ioana Radu says:

      Trouble maker… dar norocoasa :D

      1. Andrei says:

        Trouble maker e telefonul :))
        Ar trebui sa ai ca imn melodia asta a lui Olly Murs, ca tot iti place ::P

  2. Gowi says:

    deci concluzie… nu mai purta “pantaloni cu buzunar oblic” :D … ca a 3-a oara nu se stie :))

  3. Visator says:

    Eu mi-am pierdut in masina telefonul saptamana asta, pot sa zici ca pierduse hainele dupa mine avand in vedere ca il foloseam destul de des pe post de ceas(sunt depdent sa tin evidenta orei).

    Eu sper totusi ca se inventa ceva care sa ne ajute sa ne gasim diferite obiecte precum cardul, telefonul, porftofelul.

  4. Yamasha says:

    nasol, eu nu prea am pierdut lucruri, de cele mai multe ori le-am ametit prin casa sau printre alte lucruri…

    1. Ioana Radu says:

      Nici eu nu obisnuiesc sa pierd. Probabil telefonul asta nu ma vrea si tot cauta scuze sa scape de mine, altfel nu-mi explic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>