Tu mai crezi în Moş Crăciun?

Vrei cadouri ca să crezi în el? Materializezi sărbătoarea?

Totuşi, poate că Moş Crăciun există şi mâna lui, doar prin existenţa sărbătorii, aduce multe familii împreună în ziua de 25 decembrie.

“De Crăciun, toate drumurile duc acasă.” (Marjorie Holmes)

De multe ori mi-am pus întrebarea – “De ce nu mai cred în Moş Crăciun?”
Poate mă supără ideea că nu-i mai pot scrie unui moşneag care să-mi facă toate poftele sau poate mă sperie ideea că-mi va veni şi mie rândul să fiu în pielea moşului iar copiii, pe zi ce trece, cer din ce în ce mai multe. Mă gândesc uneori cu frică la ce şi cât îmi vor cere copiii mei cândva.

Mă gândesc apoi, cum îi spui unui copil că nu există Moş Crăciun? Sau cum dregi situaţia dacă el află de la altcineva (colegi de la şcoală, cotrobăit prin casă, tras cu ochiul noaptea când ascunzi cadoul sub brad)?
Eu nu-mi aduc aminte când şi cum am primit vestea dar ştiu că atât cât am crezut în el – am fost fetiţa din filme sau din cărţi, cea care-i scrie Moşului şi plasează scrisorica printre ramurile bradului al cărui miros proaspăt parfuma livingul.

Moşul nu m-a dezamăgit, nici chiar în anul când a fost negru. Mi-a spus că s-a bronzat când a fost la copiii din celălat capăt al lumii. Eram mică, l-am crezut. Moşul era sfânt pentru orice copil.
Sub costum era de fapt un prieten bun de-al tatălui meu. Încă mă bucur că am crescut într-o familie în care rasismul nu şi-a găsit locul.

Moşul chiar nu m-a dezamăgit. Niciodată. Nici măcar acum. Mi-a trimis cadoul de Crăciun încă de la începutul lunii. Cel mai frumos cadou spiritual care, de altfel, mi-a umplut instantaneu inima de bucurie. Mi-a adus un om – Ioana, colega de bancă din clasa a II-a, colegă de care nu mai ştiam nimic din vremea aceea, mai bine de 10 ani au trecut de atunci. Se pare că Moşul a ţinut vie amintirea copilăriei în mine, iar acum a aprins artificii în flacăra ce-mi mocnea încă în suflet.

“Cine nu are Crăciunul în adâncul inimii sale, nu îl va găsi niciodată sub un brad de Crăciun.” (Roy L. Smith)

Nu-mi place când oamenii materializează prea tare sărbătoarea. Da, îi luăm cadouri copilului şi persoanei cu care ne împărţim viaţa, dar nu e frumos să privim aceste acţiuni ca pe nişte obligaţii.

Poate ne speriem de aşteptările pe care aceste persoane le au de la noi în privinţa cadoului/cadourilor şi uităm că cel mai frumos cadou pentru noi toţi este că 25 decembrie ne aduce familia împreună.

“Binecuvântată este sărbătoarea care adună toată lumea într-o conspiraţie a dragostei.” (Hamilton Wright Mabie)

E drept că mulţi îşi aşteaptă cutia de carton frumos împachetată, al cărui conţinut nu-l cunosc, dar oare câţi dintre ei apreciază sau câţi dintre ei primesc cu toată dragostea acele lucruri? Unii consideră cadourile ca fiind banale şi inutile iar alţii le măsoară în bani.
Să nu uităm o vorbă bună – “Dacă nu poţi să dăruieşti este dovada clară că nu vei ştii să preţuieşti nici ceea ce primeşti.” (Andrei Văcaru)

Sunt persoane ce măsoară cadourile în cantitate şi/sau calitate. Sunt persoane ce se tem să ofere lucruri mărunte din teama de a nu fi luaţi peste picior. Ei bine, eu mă număr printre aceia care, de Crăciun, îşi asumă riscul de a oferi daruri mici.

“Nu putem face lucruri mari pe acest Pământ, putem face lucruri mici, cu multă dragoste.” (Maica Tereza)

Fii şi tu Moşul! Sentimentul este minunat.

9 comments on “Tu mai crezi în Moş Crăciun?”

  1. Di says:

    eu inca cred in Mos Craciun , in magia sarbatorilor… cred ca asta semnifica mai mult Mos Craciun… spiritul lui care il simtim peste tot in perioada asta… incepand cu Ajunul cand copiii il asteapta si sunt asa fericiti cand el vine cu multe daruri:)) si cum ai zis si tu, sa fii tu Mos Craciun pentru altii iti confera un sentiment atat de minunat :x cand ii faci pe altii fericiti …

    >:D<

  2. Nana says:

    Si eu am crezut in Mos Craciun ceva vreme cand eram micutza , iar dupa accea , avand un frate mai mic , a trebuit sa ma prefac ca Mos Craciun " chiar exista " , il vedeam scriind scrisori cu tot felul de " dorinte " ale lui , si chiar il imbarbatam , pentru a`l vedea fericit .
    As fi vrut si eu sa fiu imbarbatata de cineva pe aceasta tema , dar asa a fost sa fie .

    Te-am pupat Terra .

  3. CORA says:

    Sunt perfect de acord cu tine! Adultii trebuie sa gaseasca alta explicatie pentru Mos Craciun si sa ii dea alte sensuri!
    Eu am fost tare dezamagita cand am aflat ca toata povestea cu Mosul este o gogorita si de atunci parca a palit toata splendoarea Craciunului!

    Ti-am pasat o leapsa la mine pe blog! ;)

  4. Marius Ola says:

    Hei, eu zic că Moş Crăciun există şi să nu mă păcăliţi în sesnul ăsta. Copilul din mine are spirtul lui Moş Crăciun întrodeauna în suflet:)

  5. skykery says:

    Era frumos cand credeam in Mos Craciun, ma trezeam noaptea si pandeam bradul ca sa il vad pe Mosu' :D

  6. Monica Olteanu says:

    EU CRED IN MOS CRACIUN!!!
    DA, chiar cred…

    frumos articolul tau, Ioana:)

  7. Anne says:

    Intr-adevar e frumoasa perioada copilariei cand crezi in Mos Craciun, cand il astepti sa vina si te intrebi oare reusesti sa-l vezi cand ajunge? Mi-ar placea sa fiu iar copil, sunt asa de multe satisfactii..
    O zi minunata iti doresc, asa cum ni le faci noua mereu Terra!

  8. Anonymous says:

    eu nu ai cred in mosu dar cred in spiritul craciunului

  9. Terra Ioana says:

    @Anonim
    Este mai mult decat suficient. Spiritul Craciunului are ceva aparte. Ma tem si sper ca ziua in care va disparea de la mine sa fie cat mai indepartata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>