3 cărți pentru primăvara nehotărâtă de acum

De obicei când scăpăm de iarnă și ne lovesc ghioceii, zambilele și mărțișoarele, avem parte și de temperaturi prietenoase, renunțăm la gecile groase de iarnă și petrecem mai mult timp prin parc, bucurându-ne de capacitatea naturii de a o lua mereu de la capăt. Dar anul ăsta nu facem asta. Anul ăsta încă stăm în gecile groase, încă nu ne plimbăm prin parc și încă citim în casă – unde-i cald și bine. În nota asta a lucrurilor m-am gândit să vă arăt 3 cărți care mi-au atras de curând atenția și care-mi par un pic capricioase și un pic dulci, numai bune pentru perioada asta.

1. Sunt aici

Acesta este un roman scris de Clelie Avit și are în prim plan legătura care se formează între Thibault și o fată aflată în comă. El era în spitalul acela pentru altcineva, dar într-o zi intră în camera fetei și începe să vorbească cu ea, fără să știe că Elsa era în stare gravă și nu avea să se mai trezească vreodată. Apropriindu-se de ea tot mai mult, Thibault chiar ajunge în punctul în care se opune deciziei familiei Elsei, aceea de a o deconecta pe fată de la aparate, el fiind convins că l-a auzit de fiecare dată când a vorbit lângă patul ei de spital. E o poveste intrigantă din punctul meu de vedere pentru că nu știu dacă acea conexiune este doar modul lui Thibault de a se agăța de ceva în viață, ca o disperare de a aparține cuiva și viceversa, sau… este acel al șaselea simț pe care ar trebui să-l ascultăm și să nu renunțăm la a salva pe cineva, să luptăm pentru cei din jurul nostru atunci când simțim că lucrurile o pot lua pe un făgaș bun.

2. Doisprezece

Este romanul de debut al lui Nick McDonell, roman care a avut un succes suficient de mare încât să fie publicat în 23 de țări. Autorul este de origine din New York și a scris acest prim roman al lui pe vremea când avea 17 ani, axându-se pe excesul din jungla urbană, rătăcirea adolescentină și dorința firească de a ne descurca în viață (indiferent de mijloace, în cazul personajului principal). Povestea este construită în jurul lui Mike, un adolescent care s-a lăsat de școală și vinde droguri atât în cercuri selecte, precum tineri foarte bogați, care locuiesc în vile luxoase), cât și persoanelor cu posibilități financiare mai reduse (jucători de baschet cu echipament la mâna a doua). Din ce am citit în descrierea de pe site-ul Carti Beletristica, destinul lui Mike se schimbă odată cu petrecerea de Anul Nou.

Joe Heim de la revista People a scris despre romanul Doisprezece că “are un ritm alert și incisiv, făcând trimitere atât la Camus, cât și la Eminem, în portretele succinte pe care le face odraslelor nihiliste ale marilor stabi din Manhattan”.

3. Iubirea mea desăvârșită

Cartea aceasta este scrisă de Gabriel Tallent și a devenit rapid besteller New York Times. Deși de regulă nu mă atrag cărțile cu deschidere așa de mare la public, am citit despre “Iubirea mea desăvârșită” că personajul principal este o fată de 14 ani căreia îi place să cutreiere pădurile de pe coasta nordică a Californiei. Asta e ceea ce a făcut click undeva în mintea mea și am știut că o să vreau să citesc cartea asta cândva, eventual cât mai curând. Se pare că fata obișnuia să meargă pe jos kilometri întregi și știa pe de rost toate râurile, lacurile și insulele stâncoase din împrejurimi. Ea este în sinea ei o supraviețuitoare, mama ei fiind decedată, ceea ce a determinat-o să aibă o altă viziune asupra lumii din jurul ei, ajungând să se izoleze de toată lumea. Însă lucrurile se schimbă când Jacob, un licean plin de umor, ajunge să o adore.
Nu cred că e o poveste de dragoste, cât o poveste despre supraviețuire în sine. Din descrierea cărții de pe net am mai aflat și faptul că tatăl ei ajunsese să fie un monstru, iar fata încerca să caute o scăpare. Deși titlu e dulce, romanul pare să fie mai degrabă întunecat.

Toate cele 3 romane fac parte din categoria Literatură Universală, însă cel mai mult cred că mă atrage Iubirea mea desăvârșită, având o aură intrigantă prin faptul că titlul și povestea în sine par să fie la poluri opuse. Sau poate că asta e dualitatea despre care se spune că se găsește în orice pe lumea asta.