Îmi vorbea cineva de ski și alte sporturi de iarnă zilele astea și mi-am amintit că inclusiv prietenul meu a încercat să mă împingă în direcția asta. Și am făcut-o, nu zic nu, adică m-am urcat și pe skiuri, dar și pe placă de snowboard. Sunt în mod evident una din persoanele care nu sunt făcute pentru așa ceva, cu atât mai mult cu cât nu m-am simțit bine încercând cele două variante de distracție de iarnă. M-am retras elegant din schemă și am acceptat fără probleme adevărul, că nu-s de mine sporturile de iarnă, iar acum partea grea este ca și cei din jurul meu să accepte asta și să nu mă mai piseze la cap să încerc în continuare. Please, just stop!
De partea opusă a baricadei, abia aștept să se ducă zilele astea reci ca să pot să ies cu bicicleta. Am mai pedalat eu și pe frig, inclusiv pe zăpadă, dar am un stil aparte de a mă bucura de experiență încât transpir și mi-e greu să nu-mi desfac fermoarul de la geacă (iar ultima oară când am făcut asta am fost răpusă timp de două luni și n-am scăpat nici de pastile). Îmi iubesc bicicleta și știu că n-a fost vina ei pentru cât am zăcut atunci, ci vina mea că nu știu când să mă opresc și să mă-ntorc cuminte acasă.
De fapt, nici măcar nu sunt singura care are o părere așa de bună despre biclă, că sunt mulți cei care întorc capul după ea de frumoasă ce e 😀 . N-am pus pe ea prea multe accesorii biciclete, dar alea care sunt au rolul de a mă ajuta (luminile, de exemplu; deși la capitolul ăsta m-a păcălit un pic prietenul meu, că el și-a pus unele mult mai șmechere decât ale mele, dar n-ar fi prima oară când îmi dă mie ceea ce lui îi place mai puțin, I kinda get used to that).
Aștept cu nerăbdare vremea bună și plănuiesc ca anul acesta să pedalez mai mult decât în anii anteriori. Cred că ăsta-i genul de obiectiv benefic pentru mine, inclusiv pe termen lung, că e o activitate sănătoasă fizic și psihic deopotrivă. Nu aș vrea să-mi imaginez o viață fără sport. N-aș putea avea o viață care să nu includă sportul, fie că e vorba de biciclete, fitness sau alt tip de sport. Sunt programată genetic să fac mișcare 😀 . Cred că asta-i una din calitățile mele.
Mai trag un pic de perdea să văd dacă a venit primăvara în timp ce am scris eu rândurile astea, dar anotimpurile nu funcționează așa… Mai aștept, ok.
…
Mai durează?
In trecut mă dădeam și eu foarte mult cu bicicleta ,de un timp parcă îmi este frica.
:)) nu am mai mers cu bicicleta de cand hau! si cu ea m-am ales cu cele mai misto cicatrici ale mele, una la arcada, si una la genunchi. ditamai monstrii. daca eram cu capu-n nori… momentan si eu astept primavara, sa mergem la tenis. a intrat rau sportul asta in sangele meu si chiar sper sa mergem mai des anul asta
Eu n-am jucat niciodata tenis, dar de vreo doi ani tot zic ca merg si eu la un teren special amenajat ca sa incerc, sa pot sa inchiriez si racheta.
Hai cu primăvaraa.
♥