Şi zic să mergem în piaţă, să o ajut. Şi se întâlneşte cu 5 cucoane şi e musai să stea de vorbă câte 20 de minute cu fiecare.
Dacă i-am reproşat asta, în următoarele secunde mi-a sărit în cap.
Ajung în piaţă şi eu am o problemă cu tomatele, de obicei. Trebuie să fie nici prea mari, nici prea mici, nici prea coapte, fără lovituri şi foarte tari. E important să le aleg.
Ochesc eu o grămăjoară mai mare şi mă bag să le pipăi. Moale, moale, moale, moale… tare (am luat-o). După ce am mai găsit încă una tare, începe vânzătoarea să ţipe la mine din toţi plămânii “Sunt la 15 mii, nu sunt pe alese!!! I-a uite ce pretenţii!”
Şi câteva perechi de ochi erau în ceafa mea dintr-o dată.
Situaţia = penibilă
Gândurile = “a, da?”
Ştiu că ce a urmat a fost un gest copilăresc dar când mă supăr sunt precum o bombă cu ceas. Am dat drumul roşiilor. M-am aplecat să le adun, cel puţin ce a mai rămas din ele, le-am pus la loc pe tarabă şi am zâmbit “Îmi pare rău, nu trebuia să ţipaţi la mine, sunt emotivă.”
esti criminala:))
@Sică
Nu sunt perfecta. Dar intreaba-ma daca vreau.
=)))))))))))))
Cred ca i le daramam pe toate. :)))))))))
Tare esti!!!
Hahahahahahaaaaa…..si eu faceam la fel….ba mai ziceam si ceva "dulce"…
esti tare..ete na ..clientul e stapanul meu parca era povestea..probabil ca eu ii ziceam ceva de dulce 😀
E normala reactia ta, insa ei "saracii" nu vor sa ramana cu produsele care nu sunt bune..pierd prea mult, asa ca ..mai bine iti lasi nervii pe client (e des intalnit fenomenul din pacate).
Ma duc si eu maine la piata, sper sa nu dau de astfel de oameni 😛