Cărţi

Căldura Gheţarilor – un roman SF ca un roller coaster

By | 19.09.2016 | 8 Comments

De când am terminat de citit această carte, n-am putut să încep alta. Nu încă. Romanul Căldura Gheţarilor are ecouri în mintea mea. În tot acest timp nici măcar nu mi-am găsit cuvintele să scriu o recenzie. Astăzi, însă, încerc să definesc o carte despre care nu se poate vorbi. E o carte pe care o simţi. O poveste care, uneori, când închid ochii, îmi imaginez cum prinde viaţă. Îmi imaginez că fac parte dintr-o echipă de intervenţie şi că beau ceai cu rom. Îmi imaginez că repar transportoare şi că… oh! Trebuie să-ţi spun atâtea lucruri despre cartea aceasta…

Este primul SF pe care reuşesc să îl citesc şi care, totodată, a reuşit performanţa de a mă fascina. Da, acesta-i cuvântul potrivit. M-a fascinat. Un roman despre care discutam recent cu George Leotescu, unul dintre oamenii inteligenţi pe care-i am în lista de Facebook, în faţa căruia am recunoscut că această carte, deşi aparent un gen literar care nu s-a lipit niciodată de mine, mi-a dat lumea peste cap.

Despre ce este romanul Căldura Gheţarilor?

*Vă scriu, ca de fiecare dată, fără să fiu spoiler. Deci puteţi citi fără griji.

Personajul principal al romanului este John Hooverbart. El este născut şi crescut pe planeta Marte, însă visează să meargă pe Terra şi să facă parte din echipele de intervenţie menite să pregătească planeta în vederea repopulării. Deşi viaţa pe Marte este destul de interesantă, iar el era unul dintre elevii cu punctaj mare, ceea ce l-ar fi ajutat să ajungă destul de departe, renunţă la toate astea pentru visul de a ajunge pe Pământ – o planetă pe care o ştia doar din cărţile de istorie.

Tot din cărţile de istorie pe care le studiau pe Marte a aflat faptul că pe Terra au fost schimbări climatice majore. Iernile aduceau temperaturi foarte scăzute, fapt pentru care foarte mulţi oameni au murit, iar civilizaţia a cunoscut un declin considerabil. Din anul 2167 a fost o iarnă continuă, devenind evident că omenirea se afla la un pas de extincţie. Cinci ani mai târziu au început să se facă transporturi către planeta Marte, oamenii fiind fericiţi că scăpau de „infernul alb”. Un transport se făcea aproximativ la fiecare 2 ani.

Perioada de glaciaţiune a avut 2-3 milioane de supravieţuitori. De atunci, de când toţi aceştia au reuşit să ajungă pe Marte, trecuseră sute de ani. În prezent, planeta Terra era încă acoperită de gheaţă. Din acest motiv, oamenii care ajungeau să facă parte din echipele de intervenţie pentru pregătirea planetei în vederea repopulării erau numai oameni care se ofereau să ajungă acolo. Plecau pe bază de contracte, cu riscul de a nu se mai întoarce vreodată la familiile lor de pe Marte. Exact aşa cum pleacă soldaţii la război. Numai că, de această dată, lupta era între oameni şi Infernul Alb, cel care pusese stăpânire pe planeta Terra.

Nava cu care John Hooverbart s-a dus pe Pământ era plină de petice, având peste 400 de ani de funcţionare. Şi cred că aici mă opresc cu detaliile despre subiectul romanului :D.

Despre John Hooverbart – personajul principal

Personajul principal din cartea Căldura Gheţarilor, scrisă de Nic Dobre, deşi încalcă involuntar unele reguli (prin faptul că se îndrăgosteşte), este genul de om pe care ar trebui să îl studiem şi să ajungem să-i semănăm. Genul de om care sare în ajutor ori de câte ori este nevoie, în ciuda faptului că ştie că va intra în belele din cauza asta. Are un suflet mare, ceea ce te ţine aproape de carte. Admit că mă aşteptam să clacheze, să-i vină de hac realitatea. Însă este suficient de inteligent încât să nu-i pese, iar în alte cazuri suficient de inteligent încât să ţină piept realităţii.

Nu intru în detalii pentru că am promis că nu voi fi spoiler. Însă, admit, în multe situaţii m-a cucerit cu îndrăzneala de care dă dovadă. Aşa da bărbat! 😀

caldura-ghetarilor-nic-dobre-roman-sf-foto-03

Despre carte în sine

★ Romanului nu-i lipsesc pasajele cu simţul umorului, fie el fin sau nu. Aici vă las un citat care, în context, m-a făcut să zâmbesc:

“- Bobocule, aici este reşedinţa ta pentru următorii ani. Te rog să ai grijă la geamuri, când e furtună să nu uiţi să tragi obloanele metalice. Ferească sfâtul să se spargă vreun geam în timpul furtunii, în 5 minute ai suficientă zăpadă în cameră cât să găzduieşti o familie de pinguini. Nu uita să îţi reglezi comunicatorul să te trezească la ora şase. Noapte bună!” (pag. 87)

★ Un alt detaliu despre carte îl reprezintă virgulele. Sunt atât de bine utilizate în cartea asta, că-mi este şi mai drag de ea. E mare lucru faptul acesta. Da, sunt maniacă atunci când e vorba de virgule şi alte astfel de detalii.

Romanul te ţine în suspans de la început până la sfârşit, ca într-un roller coaster. Citeam planurile personajelor, planuri bune de altfel, şi abia aşteptam să descopăr cum le-au îndeplinit, încercând să intuiesc unele mişcări. Însă adesea lucrurile virau brusc în altă direcţie. Aveam multe întrebări, ba chiar am fost supărată că John, personajul principal, era nevoit să se adapteze din nou şi din nou unui mediu diferit. Până la un anumit punct, moment care m-a fascinat de-a binelea.

Autorul are un stil elegant de a scrie, corect şi fără fandoseli. Cred cu tărie că Nic Dobre este o raritate printre scriitori, stilul lui fiind captivant, simplu şi complex deopotrivă. Iar aici nu mă refer doar la scriitorii contemporani, ceea ce îl face să fie cu atât mai valoros. Şi, da, sunt un cititor pretenţios, despre puţini autori şi puţine cărţi pot să vorbesc într-o notă atât de pozitivă.

★ Un detaliu care mi-a rămas în minte (unul din multele, de altfel) este Jocul inimii – apărut pentru prima oară la mijlocul secolului XXI. Este surprinzător, în cel mai frumos mod cu putinţă, până unde merge imaginaţia autorului.

E peste puterile mele să înţeleg cum mintea unui om poate da naştere unei cărţi Science Fiction la un asemenea nivel. Stimabile autor, dacă drumurile internetului vă aduc aici, mărturisesc că sunteţi un adevărat mister. Însăşi literatura ar trebui să facă o plecăciune. Am citit pe copertă că acesta este primul volum din seria Ancestorilor şi aştept cu mare interes alte volume (cât mai multe la număr)! Mă-nclin!

Căldura Gheţarilor merită toată atenţia! O spun eu, care m-am chinuit de câteva ori de-a lungul anilor să citesc SF-uri şi de fiecare dată le-am aruncat din mână. Dar Căldura Gheţarilor a lui Nic Dobre este o carte fascinantă. Mie, efectiv, mi-a schimbat complet atitudinea faţă de SF-uri. Ceea ce… nu credeam că o să spun vreodată în viaţă.

caldura-ghetarilor-nic-dobre-roman-sf-foto-01

caldura-ghetarilor-nic-dobre-roman-sf-foto-02

8 Comments

  • Reply

    cristina dragomir

    20/09/2016

    Nici eu nu sunt mare fan SF-uri, nici in materie de carti nici in materie de filme. De fapt, ca sa fiu sincera, la filme m-am mai uitat dar o carte de genul asta nu am citit niciodată.

    • Reply

      Ioana Radu

      20/09/2016

      Am mai incercat si cu alte carti din categoria aceasta, dar nu se compara. Asta chiar te prinde!

  • Reply

    Mihaela

    20/09/2016

    Pe mine una m-ai convins sa o citesc chiar daca nu ma dau in vant dupa cartile SF.

    • Reply

      Ioana Radu

      21/09/2016

      Ma bucur sa aud asta. Nici eu nu eram cu SF-urile, dar cartea aceasta mi-a schimbat complet atitudinea fata de ele.

  • Reply

    Cristina Paraschivu

    20/09/2016

    M-ai convins 🙂 O trec pe lista mea, clar! Kisses

    • Reply

      Ioana Radu

      21/09/2016

      O sa-ti placa! Trust me! 😀

  • Reply

    Laura Apetroaie

    05/10/2016

    Titlul mă atrage, iar faptul că e SF mă atrage din nou, căci nu prea am citit cărți SF. Mulțumesc pentru părere.

    • Reply

      Ioana Radu

      05/10/2016

      Cu mare drag, Laura! Îţi mulţumesc şi eu.

Leave a Reply