Îmi este uşor să mă gândesc la “viaţa fără internet”, având în vedere că nu m-am născut cu el. Sincer, nici n-aş fi vrut! M-am bucurat de o copilărie grozavă, cu gadgeturile acelor perioade, precum clasicul Tetris 😀
La fel de sincer admit că nu regret că răspândirea tehnologiei s-a produs atât de repede. Da, mă bucură gândul că fiul sau fiica mea (eu sper să fie băiat, când va fi să fie) se va naşte într-o eră a tehnologiei. Cred că acest aspect contribuie la dezvoltarea aptitudinilor unui om, mai ales dacă se întâmplă de la o vârstă fragedă. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu mi-aş lăsa copilul să stea mai mult de o oră pe zi în faţa laptopului, dar asta nu înseamnă că l-aş priva ani de zile de minunata tehnologie. Ar împleti-o frumos cu nişte cărţi (care nu sunt opţionale ci obligatorii!).
Revenind la subiect, viaţa fără internet, cred că singurul aspect care s-ar schimba ar fi că n-aş mai putea să fiu blogger. Asta e o mică tragedie pentru mine. Scriu de mai bine de 6 ani şi nu e obişnuinţa/experienţa cât e plăcerea. Plus că-mi place ca totul să fie aşezat cum trebuie. În rest, aş putea să trăiesc foarte uşor fără facebook şi fără alte site-uri utilizate frecvent. M-aş întoarce la scrisori, lucru pe care l-am mai făcut înainte de a avea internet dar…
Întotdeauna este un dar…
Mi-ar lipsi informaţia! Mi-ar lipsi teancurile de reviste şi cărţi pe care le pot savura online atunci când nu-mi permit să le cumpăr. Mi-ar lipsi emisiunile informative (trăiască live streaming-ul!) pentru că televizorul s-a stricat de mult şi l-am dus la centrul de reciclare. Mi-ar lipsi, într-o oarecare măsură, posibilitatea de back-up online. Folosesc acest serviciu de 4 ani, dar am stocat online doar fişierele cele mai importante. Spaţiul este destul de limitat pentru un serviciu bun.
De-a lungul timpului, din cauza lipsei de împământare la prize, multe surse s-au ars. La fel şi vreo 7 plăci de RAM şi o placă de bază. Două HDD-uri m-au părăsit pentru că erau prea vechi (şi unul dintre ele cumpărat SH, deci se înţelege, a funcţionat şi el cât a mai putut). Ulterior am trecut la laptop, dar sunt atât de stresată cu HDD-ul clasic (din experienţă) încât folosesc un hdd extern pentru stocarea tuturor datelor, cu excepţia sistemului de operare şi a programelor.
De la o vreme a început să scoată sunete ciudate şi merge tot mai greu, motiv pentru care m-am holbat la o grămadă de oferte de SSD-uri. Cele mai bune preţuri le-am găsit la magazinul MediaDOT.ro, dar tot nu ştiu când o să-mi permit o astfel de aroganţă. Preţul este justificat, spre deosebire de hard drive-ul clasic, SSD-ul este mai stabil datorită chip-urilor. Fizic vorbind, datele se stochează altfel. Dacă îţi scapă laptopul din mână sau chiar dacă prietena ta neîndemânatică îl juleşte/crapă/sparge, ai toate şansele ca datele de pe SSD să fie intacte, lucru pe care clar nu-l poţi spune dacă foloseşti un HDD. Sunt multe motive pentru care un SSD (Solid State Drive) este de cel puţin 10 ori mai bun decât un Hard Disk Drive, dar nu vreau să transform postarea aceasta într-una tehnică.
N-aş vrea să mă întorc în perioada în care nu aveam internet. Apreciez utilitatea lui şi faptul că este şi o sursă bogată de informaţii. Apreciez la fel de mult şi faptul că acum avem routere wireless. Cum să nu iubeşti tehnologia când totul se modernizează în favoarea noastră?
Acest articol a fost scris pentru competiţia SuperBlog 2014.