“Trei pași înainte/ Și trei înapoi”, așa spune Brașoveanca printre versuri. Dar ce te faci când aburii petrecerii au dispărut? Şi te întorci la viața obișnuită în care îți aduci din nou aminte că nici până acum, în ciuda încercărilor, nu ai reușit să înveți să privești mai departe de lungul nasului, în zare sau în depărtare, către viitorul aflat mai încolo de câteva zile.
Mereu mânat de impulsivitate, cu avântul lui „aici” și „acum” curgând nerăbdător prin vene. Interesant, palpitant și distractiv în anii adolescenței, graba care strică treaba își schimbă gustul în drumul spre maturitate. Avântul se transformă deseori în pași greșiți și viteza în irosire de forțe.
Pas cu pas
Mintea se educă din fragedă pruncie. De la primele jocuri de puzzle împrăștiate prin toată casa cu bucăți din “Albă ca Zăpada” și pitici rătăciți pe sub scaune.
În copilărie gândirea este flexibilă și elastică și poate lua atât de ușor formele și direcțiile care să-i aducă mai târziu posesorului toate atuurile necesare unei vieți productive, provocatoare și împlinite.
Cubul lui Rubik, remy, macaua, șeptică, poker, table, șah.
Limbi străine, karate, dansuri, poezii. Totul se învață mai ușor când ești copil. Când încă nu știi cine ești, ce te definește și ce te limitează. Cum înveți să privești lumea și timpul în acei ani de început în care totul este posibil, așa le vei privi întreaga viață.
Cei “făcuți” pentru mai mult
Ți s-a întâmplat vreodată să-i privești cu puțină ciudă nedumerită pe cei care au crescut alături de tine între aceleași blocuri și totuși se află acum la mii de mile distanță pentru că kilometri deja nu li se mai aplică?
Au urcat din treaptă în treaptă, din job în job, până unde nu credea nimeni că vor ajunge. Au închis și au deschis firme, au plecat fără un ban și au construit.
Cu perseverență, îndârjire sau noroc. Și-au ales un drum și l-au urmat fără ezitare, fără ifose și prea multe întrebări. Pentru că au știu cum să se gândească mai mult la mâine decât la azi și să vadă promisiunile viitorului dincolo de piedicile începutului.
Locul tău pe tabla de șah
Și tu? Aproape în același loc. Fie începând drumuri pe care nu reușești să le construiești mai mult de primii kilometri, după exemplul și sistemului instituțiilor de stat, fie simțind că deși le-ai construit, se învârt în cerc.
Cum să începi să înveți să vezi mai departe, când ești atât de obișnuit să nu te gândești decât la primul pas după ieșirea din casa scărilor?
Ai descărcat toate jocurile de șah, ai cumpărat toate cărțile în variante dummy și te-ai pornit pe drumul descoperirii de sine în încercarea de a schimba ceva. În lipsa elanului te-ai apucat de poker, ți-ai descărcat toate cărțile în variantă electronică pentru că nu mai ai bani să le mai cumperi și pe astea, ți-ai făcut cont pe Pokerstars, cea mai mare cameră de poker online din lume, ca să înveți de la cei mai buni cum să privești în perspectivă, să gândești strategic și să întorci șansele în favoarea ta. Pentru că nu este site on-line cu jocuri de poker mai bun decât Pokerstars și dacă ți-ai propus să te învârți printre profesioniști și jucători de succes ca să se ia norocul și priceperea și de tine, ai ajuns exact acolo unde trebuie. E locul unde zeci de români își rotunjesc zilnic veniturile și se distrează răspunzând la provocări de inteligență, observație și atitudine.
PokerStars este pentru camerele de poker numărul 1, la fel cum este bet365 pentru casele de pariuri.
Ai luat toate tutorialele de pe site la rând, ai citit poveștile de succes care au plecat de la pasiune și au ajuns la milioane. L-ai ascultat pe Daniel Negreanu cu cei câțiva pași simpli în care poți învăța un joc care înseamnă mai mult decât bani și distracție și pe care-l joacă oameni de afaceri de succes din toată lumea.
Pentru că ai auzit că jocurile de strategie te ajută să-ți deschizi mintea și să vezi mai departe. Dar nici cele 5 lecții de șah făcute cu de-a sila în orele dimineții, și nici contul nou nouț deschis pe Pokerstars cu zecile de partide care te așteaptă să începi să joci, să înveți, să încerci altceva, nu au avut efect.
Punctul din zare
Pentru că nu calitatea binoclului cu care privești în depărtare contează, ci interesul cu care îți încordezi privirea.
Cursurile de management al timpului, partidele de șah, jocurile de poker, cărțile de strategie și dezvoltare personală sunt doar instrumente fără sens dacă nu sunt puse în slujba unui scop, care are puterea de a scoate ce-i mai bun din tine. Dacă ești în același loc ca acum un an, doi sau zece, nu este pentru că nu știi cum să privești mai departe, ci pentru că până acum nu ai știut încotro să privești.
Nu e deșteptăciunea cea care duce oamenii pe culmile ierarhiilor oficiale, nici gândirea strategică educată ani de-a rândul sau dezvoltată nativ și nici talentul care i-a scos din rând încă din primul an de grădiniță.
Este scopul pe care cumva l-au găsit, indiferent că este vorba de un ideal nobil, de o pasiune mai puțin înțeleasă sau de ambiție financiară. Scopul care le definește viața și îi duce înainte indiferent de ce întâlnesc în cale. Restul sunt doar instrumente care se cizelează în flacăra hotărârii de a atinge obiectivul propus.
Cred ca o buna parte din explicatie se reduce la alegerea unui tel si focalizare pe el. E greu sa ajungi undeva cand nu stii unde vrei sa ajungi, nu?
E adevarat. Dar unii, cateodata, ajung “undeva” din intamplare.
motivatia! eu cred ca este nevoie de motivatie in orice te decizi sa interprinzi. restul, sunt doar pasi simpli care duc spre indeplinirea țelurilor.
Da, sunt de acord, motivatia este esentiala.