Mă gândesc la ce înseamnă prezentul şi faptul că e important pentru noi să trecem de zona de emoţii, să ne luăm inima în dinţi şi să facem anumiţi paşi – de multe ori benefici pentru noi. Însă adesea ne lipseşte curajul de a ne ridica în picioare şi de a spune ceea ce ne dorim sau curajul de a justifica, în faţa a zeci sau sute de perechi de ochi, alegerile pe care le facem ori nelămuririle pe care le avem. Ceea ce mă duce cu gândul la şcoală, liceu şi facultate. Momentele când mergeam în faţa clasei, cu emoţiile ca un ghem pe care-l simţeam cum mă enervează în capul pieptului, şi eram nevoită să stau acolo vreme de 5 sau chiar 10 minute pentru a prezenta un proiect. Nu aveam un flipchart la care să mă concentrez, unde să am desene şi grafice care să distragă atenţia de la mine, ci mă aveam exclusiv pe mine şi un proiect într-un dosar de plastic din care ar fi trebuit să citesc unele chestii, asta în cazul în care nu aş fi văzut împăienjenat din cauza emoţiilor. Nu ştiam pe atunci cât de util mi-ar fi fost un flipchart şi nici că acum, 10 ani mai târziu, aş susţine folosirea lor în cât mai multe unităţi de învăţământ.
De ce consider flipchart-urile atât de utile pentru elevi şi studenţi?
O să-ncerc să nu fac din materialul acesta un roman, rezumându-mă doar la aspectele esenţiale. Mă gândesc la faptul că, dacă aş fi avut posibilitatea să-mi structurez de mică proiectele pentru o prezentare pe flipchart, mi-ar fi fost mult mai uşor să le prezint în faţa celor 30 de colegi şi, în acelaşi timp, mi-ar fi fost mult mai uşor să înţeleg propriul proiect şi să-l prezint şi altora într-un mod cât mai util şi mai interesant. În schimb, nu am făcut altceva decât să citesc de 2 sau de 3 ori nişte informaţii şi apoi să le scriu cu cuvintele mele într-un proiect aruncat într-un dosar, pe care ulterior îl prezentam stângace în faţa clasei.
Un alt motiv pentru care aceste flipchart-uri mi se par utile de folosit în şcoli, licee şi universităţi este faptul că ne învaţă să ne pregătim pentru ideile pe care vom fi nevoiţi mai târziu să le prezentăm în cadrul job-urilor. De aceea practica ne omoară uneori, pentru că nu suntem pregătiţi pentru ea. Adesea, deşi avem nişte idei geniale, proiectele pe care le facem în jurul lor ajung hrană pentru distrugătoare de documente. Nu pentru că n-ar fi suficient de grozave, ci pentru că nu avem pregătirea necesară pentru a le prezenta. Nici măcar la Jurnalism, facultate pe care eu am terminat-o, nu am învăţat practic cum să ne susţinem ideile în faţa unui grup de oameni. Cu excepţia unui singur profesor, restul s-au concentrat doar pe partea teoretică.
Desigur, îmi vei spune că există ppt-uri. Dar pentru ppt-uri ai nevoie de lumină mai puţină, de un proiector care să funcţioneze la parametri normali, de un laptop sau alt dispozitiv de pe care să ruleze bine, fără întreruperi sau erori de orice fel şi, desigur, de o atitudine interesantă între schimbarea slide-urilor, fără pauze incomode şi/sau plictisitoare. Flipchart-urile mi se par, pe de o parte, că necesită mai multă muncă, prin faptul că noi trebuie să scriem sau să printăm informaţiile pe care le notăm acolo, noi trebuie să desenăm (sau să printăm) graficele pe care le prezentăm ş.a.m.d. Pe de altă parte, însă, mi se par mai vii şi mai lipsite de surprize, comparativ cu ppt-urile. Dar cel mai mult îmi plac flipchart-urile pentru avantajele pe care le au asupra noastră ca dezvoltare în ceea ce priveşte interacţionarea cu mai mulţi oameni simultan. Nu subestima flipchart-urile, no matter what!
cum nu prea le am cu tehnologia, as prefera de 100 de ori un flipchart in locul unui proiector pe care sa rulez o prezentare in power point. Bine, stiu ca, daca vorbim de un public numeros, flipchart-ul nu e tocmai cea mai buna metoda…
Tocmai de aceea, judecând după public, îl consider a fi bun în şcoli, licee şi chiar şi unele universităţi. Desigur, dincolo de clasica utilizare – în cadrul şedinţelor diverselor firme.