Când am afirmat că nu vreau să mă căsătoresc, întrebarea nu s-a lăsat aşteptată: “De ce nu vrei?”
Pe vremuri fetele se căsătoreau pentru nume, pentru că cel ales de părinţi era, de cele mai multe ori, dintr-o familie cu valori mult mai mari.
Eu nu văd rostul actelor. În afară de nume eu nu văd altceva să se schimbe decât în rău. “Gata, ne-am legat definitiv, va fi a mea până ce moartea ne va despărţi.”
… sau va fi a ta până ce-ţi vor sări nervii că nu mai poţi sta cu prietenii tăi la o bere aşa cum făceai destul de des înainte de căsătorie… şi pentru lucrul ăsta, sau oricare altul de la care te roagă să te abţi, în timp o vei vedea cu alţi ochi, în timp draga de ea va deveni doar “cea care găteşte”, “cea care are grijă să-mi calce cămăşile când strig la ea că mie mi-e lene şi-mi cade mâna dacă mi le calc singur”, “cea care are grijă ca facturile să fie plătite la timp, mie fiindu-mi mult prea lene să stau la cozi la ghişee”, “cea care nu mă mai atrage după o anumită vârstă”, “cea care sforăie şi din cauza căreia şeful mă ceartă că nu sunt destul de odihnit iar mai târziu mă trezesc că sunt şomer pentru că nu mai făceam faţă programului”… şi lista rămâne deschisă.
Nu vreau să mă împiedic de alte acte prin casă. Ne-ar fi la fel de bine şi fără ele. Crezi că acele acte sunt pe post de lipici care să ne lege în momentele grele?
Pentru mine sunt doar câteva coli mâzgălite cu tuş. Pot la fel de bine să-mi asum responsabilităţi şi fără ca acele coli să existe. Pot la fel de bine să te iubesc. Nu crezi?
imagine: DeviantART
eu stiu ca mai toate fetele viseaza sa devina mirese… intr-o zi. rochia aia alba pare sa aiba o putere magica, nu stiu de ce. chestia cu actele tine doar cateva minute, in fata primarului, nimic mai mult. daca nu vrei sa te impiedici de acte prin casa le pui intr-un loc unde nu prea ai ce cauta…
"mai toate fetele"
Tu ai zis-o.
🙂
tu de ce nu ai face parte din "mai toate fetele"? cel putin la visul de a pasi in biserica in rochia alba de mireasa? nu ti-ai dori asta? deloc? chiar niciodata?
Nu. Nu mi-as dori sa imbrac acea rochie alba.
ok, atunci poate roz… 😛
ai un romantism in tine… de ma da pe spate 😐
realist:acele acte sunt keia in ai lua sau ati lua totul partenerului de viata la divort;)
optimist: constituie o stare in subconstient a unei realitati ekivoce asupra propriului interes
umorist: ca sa te casatoresti trebuie sa faci o nunta sau macar o masa mai mare…deci ce nu ar face omu pt o beuta ca lumea intre prieteni(ma refer la noi baEtii)
off, Sică… unde e alcool hop şi tu
Sunt foarte rare perechile care sa se casatoreasca si sa imbatraneasca impreuna. Mai demult era altceva, acum intr-adevar n-are rost sa te casatoresti daca oricum o sa divortezi dupa. Sunt de acord doar cu casatoriile dupa 30 de ani si cel putin 5 ani de relatie. Daca o sa te indragostesti foarte tare de cineva (in viitorul apropiat/indepartat), s-ar putea sa-ti schimbi acest principiu.
p.s.: scrii foarte frumos.
Foarte tare!! In sfarsit o fata care nu are nicio treaba cu actele si cu rochia alba. Si totusi, nu cred ca toti sunt asa, la baieti ma refer. Nu e aluzie la mine, mai am multe de invatat de la viata, dar nu intotdeauna e cum ai zis tu…
P.S. Asta e primul articol din blog, pana ajung la ultimile 3 mai am de citit asa ca tine-mi pumnii 😛
Categoric nu toti sunt asa. Am intalnit si persoane care nu intrunesc niciuna din chestiile enumerate de mine. Eu doar le-am insiruit in semn de exemplu.
P.S.: Ma bucur ca iti place blogul meu >:D<