despre S.

Pentru că într-un fel sau altul mă simţeam datoare cu o caracterizare, pentru că de n-ar fi fost aşa tot aş fi avut plăcerea de a o face, pentru că încerc marea cu degetul descriind o persoană greu de descris.
Să zicem că l-am cunoscut fredonând. Să zicem că l-am cunoscut spunându-mi “here it’s getting colder, just an empty room with an empty guy in it…“. Mi-a împrăştiat emoţiile spunându-mi “Pentru mine eşti o învingătoare, înainte de a trece linia de sosire!“. Cuvânt cu cuvânt, am selectat atent şi am apreciat. L-am apreciat înainte de a-mi vorbi, citindu-i scrierile. Totul era prea elegant, prea demn de admiraţie. Transmite o stare de bine şi, spunându-mi “Lil` one“, îmi dă senzaţia că ne ştim de o viaţă.
Mă bucur că ne ştim de o viaţă.
O personalitate complexă, consistentă şi fascinantă, un bun simţ greu de găsit şi o dorinţă nestăvilită de autodepăşire. Toate într-un singur cuvânt – Silviu.