Voiam a selecta citate din cartea ce o descopăr acum dar vine un moment, şi aici mă refer la orice carte în general, când un citat prinde alt fel de rădăcini în noi, ceva care îl îndepărtează înmiit de tot ce a însemnat el în adevăratul context. Şi susţin cu tărie că nu contextul îi dă pasiunea ci pasiunea o oferă cititorul contextului. Nu te pierde în ale tale gânduri înnodate încercând a dezlega noduri nelegate încă. E o patimă toată clipa. E o neînţelegere cum tu nu desluşeşti cuvintele-mi ce curg “aici şi acum”.
Cioran mă întoarce pe toate părţile, mă aruncă din pat, mă înneacă în nebunie, mă plimbă în palma lui, mă cuprinde-n cuvinte şi mă leagă atent în coperţi de piele. Să vorbesc de el înseamnă că mă sărută pe frunte. Da, tot de Cioran vorbesc.
Eu nu am citit încă Cioran. Şi mor de curiozitateeeee. Abia astept să ajung la cămin. Are cole vreo 2 cărţi pe care abia aştept să pun mânuţa.
Este super să citeşti o carte şi să simţi astfel autorul. Cred că şi tu ai suflet de cititor feroce. 😛
Nu un singur autor sau un singur text m-a facut sa imi intorc privirea catre mine si sa observ ca acolo ceva s-a…miscat! In fond, cred ca o parte din noi este suma cartilor pe care le-am citit.
Pentru prima oara cand imi aruncam privirea pe o carte de E. Cioran era acum 2 ani. Recunosc ca prima data nu mi-a placut, nici nu prea o intelesesem si ma simteam tare deprimata dupa o prima citire. Timpul a trecut, gandurile mele s-au schimbat iar Cioran a devenit unul dintre scriitori mei preferati alaturi de M. Eliade.
Da!
Cioran merita toate laudele.