Au trecut ani de atunci…
Şi azi te-ai întors, 20 iunie 2009. Eu, care te-aş fi cunoscut dintr-o mie, m-am uitat pentru câteva secunde să mi te-amintesc.
Ai acelaşi zâmbet, de neegalat.
Eşti singurul om ce nu mi-a făcut vreodată vreun rău. Ai fost norocul meu şi nimeni nu era împotrivă… sau da. Dar niciodată nu am luat în seamă ameninţările.
Mă bucur că te-ai întors, că te-am revăzut, că m-ai recunoscut în mulţime, că mi-ai zâmbit aşa cum făceai mereu. Mi-aduc aminte.
N-aş putea uita vreodată.
Nimeni, niciodată, nu-ţi va putea lua locul.
imagine: DeviantART
Nimic nu se compara cu bucuria revederii !
Se numeşte "emoţie".
cunosc sentimentul..si e superb..
felicitari:)