E drept că urăsc frigul de când mă știu și mă întreb uneori cum de n-am plecat eu până acum într-o țară cu o climă mai prietenoasă și cum de s-a nimerit să locuiesc câțiva ani tocmai în Anglia și în Suedia. Nu-mi stătea mie bine undeva prin Spania? Acum serios vorbind, păi am plecat de la frig la mai frig. Pe modelul că de ceea ce fugim de aia nu scăpăm în viață. Ehe, în Suedia ne împrietenisem cu un calorifer electric. Acolo majoritatea blocurilor sunt prevăzute cu centrale (de bloc, nu de apartament), astfel că ești nevoit să te mulțumești cu nivelul de căldură standard. O fi ceva pentru suedezi, care-s căliți bine și nu simt frigul ca noi, dar pentru mine… oh, boy! Friguț, friguț.
Vine vremea discuțiilor despre convectoare pe gaz, centrale termice în condensație, calorifere electrice, ba chiar se mai strecoară și câte un arzător gaz în ecuație. Oh, brace yourselves!
Iarna asta ne prinde însă în România și, într-o oarecare măsură, mi-era un pic dor. Zarva de la noi e bolnăvicioasă, de parcă n-am fi trecut prin asta atâția ani și n-am fi învățat nimic. Claxoanele vor fi mai impacientate decât de obicei, drumurile mai pline, zonele pietonale mai pline și ele, magazinele doldora de suflete care se îmbulzesc să cumpere și ultima felie de salam, de parcă masa de Crăciun e ultima înainte de spânzurătoare. Desigur, există și oameni care nu fac toate astea. Personal nu sunt de acord nici cu îmbuibarea și nici cu schimbarea alimentației doar pentru câteva zile. Dacă mi-e poftă de cozonac tot anul, îl mănânc tot anul, atât de simplu este. Nu e ca și cum ar fi dezlegare la cozonac doar de Paște și de Crăciun 😀 .
Iarna asta simt totuși că o să fie una pe cinste, că-n toată zarva asta românească (în orașele mici se simte ca prin 2005, de parcă timpul ar fi stat în loc) există și ceva duioșie, căldură, bucurie (ori măcar haz de necaz). Eu sunt genul care face glume cu bătrânii. Râdem împreună de oamenii pe care nu-i mai satură Dumnezeu și de cât de simplă e viața de fapt. Nu că aș ști eu prea multe despre viață, dar orice conversație cu o persoană trecută prin viață e un fel de transfer de date între două dispozitive. Eu le spun care mai e treaba cu generația mea și ce e la modă acum, iar ei îmi spun care mai e treaba cu viața și cât de mult o complicăm noi în goana după Dumnezeu știe ce.
De frig, totuși, nu cred că am vorbit vreodată cu drag. Frigul mă paralizează, îmi blochează niște circuite și ajung să nu mai funcționez corespunzător, ca o figurină defectă. De fiecare dată când se încheie vara și aud în jurul meu “wake me up when september ends” îmi vine să zic “pe mine să mă treziți când vine primăvara”.
Eu am trecut la hainele de iarnă din septembrie, așa de friguroasă sunt.
Surori de suferinta suntem! 😀
Știi ce e cu adevărat nașpa iarna? Că nu poți purta izmene sub blugii strâmți, mai ales dacă-s d-ăia la modă, rupți.. :))
Nu stiu, ca nu mai am blugi rupti in garderoba, am cam imbatranit :)).
Sunt de acord cu tine, la fel sunt si eu.
Te calesti in timp si te inveti sa fii happy si cu temperaturi mai mici decat cele de care ai beneficiat la mama acasa. Sotul meu, cand s-a mutat la mine, murea de frig. El invatat cu soba pe lemne. Acum sta cu fereastra rabatata toata iarna. Verisoara-mea la fel, s-a mutat la varu, dadea centrala la 26 de grade si mai tinea si aeroterma in priza. Acum are copil si nu-i mai e frig la 22 de grade.
:)) haide, mai, ca nu e asa naspa… ai stat in suedia si te sperie romanica la frig? come on… la noi chiar e vremea buna fata de alte locuri. cat despre aglomeratie…da. nu imi place ca intram in spiritul sarbatorilor obligat fortat din octombrie. pana de craciun ne plictisim
Da, nu stiu cum de m-am nimerit eu sa locuiesc acolo 2 ani, ca nu ma inteleg deloc cu frigul :)). De fapt cam asta e si motivul pentru care ne-am mutat inapoi in tara. Nu stiu daca toate iernile sunt asa acolo, dar cele pe care le-am prins noi au durat ceva mai mult de 6 luni. Iar cand ne-am intors in tara era iulie si eu inca purtam fular.