Conform îndreptarului şi DOOM-ului, e “înşală”. Varianta cu “e” există pentru cei care au chiulit de la lecţia de conjugare. În radicalul unui verb nu se adaugă litere! În cazul de faţă este vorba de o alternanţă fonetică între “e” şi “a”. Aşadar, de dragul de a nu fi “el/ea înşelă” este “el/ea înşală”. E acelaşi model de conjugare ca la verbul “a aşeza”.
a înşel/a > înşel, înşel/i, înşal/ă, înşel/ăm, înşel/aţi, înşal/ă
a aşez/a > aşez, aşez/i, aşaz/ă, aşez/ăm, aşez/aţi, aşaz/ă
Această regulă de alternanţă se aplică atunci când la persoana I singular este terminaţie zero (adică verbul conjugat este identic cu rădăcina lui), iar celelalte desinenţe sunt: -i, -ă, -ăm, -aţi, -ă.
:)) =)) ok, recunosc, am gresit pentru ca am chiulit de la lectia de conjugare si iti multumesc pentru ca m-ai corectat, pe viitor sper sa nu mai gresesc. Dar ce legatura are asta cu titlul subiectului tau???
Să ştii că n-am zis-o în nume de rău. E normal să greşeşti.
nici mie nu imi pare rau ca m-ai corectat. Dar revin si afirm ca barbatul nu inseala 🙂