Recenzie: Tuturor băieților pe care i-am iubit, de Jenny Han

M-a revoltat finalul cărții Tuturor băieților pe care i-am iubit, efectiv m-a revoltat. Voiam să mai găsesc niște rânduri scrise, dar după cât de dulce a fost cartea în sine, cam pe atât de crud a fost finalul pentru mine, finalul care m-a lăsat în suspans de-a binelea. Dar hai să luăm lucrurile cu începutul, așa cum se cuvine…

Tuturor băieților pe care i-am iubit este un roman pe care nu l-aș fi ales să-l citesc (și ar fi fost o eroare teribilă). Este, de fapt, un roman pe care chiar nu l-am ales. Pot să admit cu un pic de rușine că am avut preconcepții asupra lui, că îl vedeam des în topul celor mai bine vândute cărți și mă gândeam că are un titlu mult prea siropos pentru mine sau chiar pentru orice persoană majoră. După copertă și după titlu, ambele fiind drăgălașe, mi se părea că e o carte pentru fete de liceu, cel mult. Și a venit o zi în care căutam plictisită un film online, aproape orice film, cu gândul de a mă relaxa și de a-mi aminti ce înseamnă să mai pierd și eu vremea. Așa am ajuns să dau play filmului realizat după acest roman (și a fost realizat de Netflix filmul, deci cât de cât trebuia să fie bun). Mi-am zis în gând că pot să închid filmul dacă simt că nu-i de mine după primele 10 minute. Dar m-a prins. M-a prins ca într-o vrajă și m-a cucerit suficient încât să-l revăd cam o săptămână mai târziu. Și așa am ajuns să-mi iau și cărțile, pentru că nu m-am limitat doar la romanul Tuturor băieților pe care i-am iubit, ci mi-am luat și următoarele două volume, ca să savurez povestea cât mai mult cu putință, să descopăr ce s-a întâmplat și după primul roman (după care a fost făcut filmul – To all the boys I’ve loved before).

The thing is… În trecut m-am mai uitat la filme realizate după cărți pe care le citisem și știu că cea mai frustrantă parte era faptul că filmele semănau doar puțin cu cărțile, multe întâmplări fiind schimbate și/sau omise, ceea ce făcea filmele să pară mult prea slabe în fața cărților. În ce privește romanul Tuturor băieților pe care i-am iubit, lucrurile nu stau deloc astfel, nu e același tipar de ecranizare, cu puține scene rămase intacte. Ecranizarea acestui roman e cam în proporție de 90% sau 95% după el, adică au fost păstrate multe multe detalii savuroase din roman și e totul atât de dulce și cu temerile & speranța pe care le oferă sentimentele atunci când încep să apară. Povestea în sine este realistă, iar personajele își dau seama de circumstanțele în care se află, de parcă ar fi entități vii, de parcă autoarea a trăit toate lucrurile alea și cartea e un fel de a spune lucrurile trăite/simțite cândva.

Povestea romanului se învârte în jurul unei fete cuminți pe nume Lara Jean. Genul de fată care învață bine, e simpăticuță, dar are și dezavantajul de a fi timidă. E în clasa a 11-a și n-a avut niciodată un prieten. În schimb a fost îndrăgostită de câteva ori, iar în momentele respective, pentru a încerca să treacă peste acele sentimente, obișnuia să le pună pe hârtie sub formă de scrisori. Punea și adresa pe ele, însă nu le expedia niciodată, ci le păstra într-o cutie ascunsă bine pe undeva prin debara. Scrisorile respective stau ani de zile în cutia cu pricina, până când… într-o zi ele ajung la destinatari fără ca Lara Jean să știe. Pur și simplu unul dintre băieții de care fusese îndrăgostită vine la ea și face referire la scrisoare. Apoi e pe cale să vină și al doilea băiat… Și într-un moment de panică al Larei Jean, ea ajunge să fie într-o relație falsă cu unul dintre acei băieți de care fusese cândva îndrăgostită, Peter Kavinsky. El își dorea să o facă geloasă pe fosta, iar Lara Jean voia să se ascundă de unul dintre băieții care primise scrisoare și pentru care încă avea sentimente (să se ascundă adică să-i dea de înțeles că nu simte nimic pentru el). Astfel, relația falsă cu Peter Kavinsky pare o înțelegere bună, din care amândoi să aibă de câștigat. Numai că fata dulce și cuminte + băiatul popular după care tânjeau toate fetele… nu-i chiar o combinație care să se lase fără sentimente.

Întreaga poveste e dulce. Și, pentru mine, care am fost o fată ce nu ieșea din banca ei prea des, a fost ca o aducere aminte a perioadei mele cu primele sentimente. Și eu, ca și Lara Jean, obișnuiam să-i privesc pe băieți de la distanță, să-i admir, să mă fâstâcesc, să mă împiedic și… doar atât. Ei nu știau de existența mea, eram prea timidă să mă prezint sau să mă bag în seamă, uneori prea timidă chiar și să îi privesc. Eram destul de… mototoală :)). Cred că mi-a plăcut atât de mult cartea asta (și filmul, desigur) tocmai pentru că am simțit că suntem pe aceeași lungime de undă. N-am citit-o ca pe alte cărți, ci mai degrabă am retrăit niște emoții. Totodată, pe parcurs ce citeam, am avut în minte personajele din film și-mi imaginam cum se derulează cam fiecare întâmplare în parte. A fost așa de drăguț aproape totul, exact cum sunt mai toate începuturile. ♥

Cred despre mine că încă nu mi-am pierdut speranța, în ciuda greutăților de până acum. Și mai cred că sunt norocoasă că am avut ocazia să iubesc de mai multe ori, ceea ce nu credeam cândva că ar fi posibil.

Romanul Tuturor băieților pe care i-am iubit este scris de Jenny Han și publicat în anul 2014, un an mai târziu ajungând să fie tradus și în limba română de cei de la editura Trei. Are 392 de pagini, dar zău că aș fi vrut să aibă o mie sau chiar mai multe. Între noi fie vorba, noroc că povestea nu s-a terminat cu această carte și au urmat și alte volume. Chiar acum o să încep volumul al doilea ^_^.

P.S.: Romanul Tuturor băieților pe care i-am iubit, de Jenny Han, poate fi găsit în următoarele magazine online – Elefant.ro, Carturesti.ro, eMAG.ro, Cartepedia.ro și Libris.ro.

P.P.S.: După ce am văzut filmul făcut după acest roman am devenit și fana actorului Noah Centineo 😀 , actor care interpretează personajul Peter Kavinsky.