Am vazut-o si nu mi-am putut lua ochii de la ea. Stătea arogantă pe raftul de sus al biroului, plină de ecuaţii despre care nu ştiam nimic. Nu ştiam nici măcar cum să o abordez, deşi nu aveam probleme de felul acesta, dar învăţasem că trebuie să existe un călcâi al lui Ahile. Trebuia doar să-l descopăr, înainte de a-mi juca prima carte.
Problema cu foile imaculate, cu date ale firmelor de succes, este că sunt întotdeauna atât de pretenţioase. Nu vor să fie capsate şi nu acceptă nici agrafe de birou metalice, nu vor să apară vreo pată pe copiile lor şi nici nu acceptă ca acestea să fie alb-negru, deşi singura pată de culoare este ştampila. Au o grămadă de astfel de aroganţe…
Nu pot să mă duc la ea pur şi simplu. Pot totuşi să…
Colop s-a gândit la toate şi mi-a personalizat garderoba! O să aleg un costum negru şi cămaşă albă. Simplu dar pregătit oricând să intervin. Când m-am întors în birou, m-am aplecat spre ea cu o mişcare lină şi am sărutat-o în colţul buzelor, cerneala albastră fixându-se în pielea ei. Am privit-o în ochi şi i-am spus că numele meu este Printer G7. Nu există ştampilă care să exprime calitatea mai bine decât mine!
Acest articol a fost scris pentru competiţia SuperBlog 2014.