Ţară, ţară, vrem… mişcare!

Au trecut mai bine de 15 ani de când alergam ca bezmeticii printre blocuri şi ne piteam, apoi ne strigau ai noştri să mergem să mâncăm şi să ne facem temele pentru vacanţă. Iar seara, când se răcorea un pic, ne duceam şi căscam ochii la cei care erau mai mari şi care se jucau „Ţară, ţară, vrem ostaşi!”. Câteodată ne primeau şi pe noi, mai mult pentru amuzament cred, dar eram mândri când alergam cât de tare ne ţineau picioarele iar apoi ne izbeam de braţele strânse ale adversarilor. Adevărul e că alergam ca nişte împiedicaţi, dar toată agitaţia care se crea era memorabilă. Chiar da, având în vedere că pot oricând să închid ochii şi să-mi amintesc de parcă ar fi trecut prea puţin de atunci.

Am făcut multe boacăne în copilărie, dar niciodată greşeala de a fi sedentară. Am şi citit mult, aveam grijă să-mi termin lecţiile înainte de a pierde vremea printre blocuri, dar şi când eram afară… eram acolo cu tot cu sufletul din dotare. M-am mutat la părinţi de la 8 ani iar când a fost nevoie să schimb şcolile existau deja regulile nescrise ale banului. Clasa C, cu cele mai bune cadre didactice şi cele mai multe activităţi extracuriculare, era doar pentru copiii cu părinţi care aveau propriile afaceri. Clasa B era pentru copiii ai căror părinţi aveau job-uri bune. Iar clasa A… pentru cei cu salarii mediocre. Şi uite aşa mi-a fost decisă soarta şi nici măcar nu a contat că veneam de la o şcoală bună dintr-un oraş de 10 ori mai mare. Eram la A, la clasa sportivă. Patru ani a câte 10 ore de sport pe săptămână. Dacă în tinereţe am avut fălcuţe şi braţe „pufoase”, cei 4 ani de sport intensiv mi-au transformat organismul în aşa fel încât de atunci arăt de parcă aş fi veşnic la dietă. Deşi eram aproape cea mai mică din clasă, am câştigat alături de echipa mea locul II pe judeţ la baschet feminin. Mândria mea 😀

Cum obiceiurile vechi mor greu… iată că după atâţia ani sportul încă este prietenul meu. Deşi aproape am plâns când m-am văzut la clasa cu profil sportiv, astăzi sunt recunoscătoare. Şi consider că una dintre cele mai bune decizii pe care le poate lua un părinte pentru viitorul şi sănătatea copilului… este să-l îndrume pe acesta către sport. Orice sport, numai să nu iubească să stea în casă sau doar să se joace cu lopeţica-n nisip. Sportul îi învaţă pe copii să iubească mişcarea, să adopte mai târziu un stil de viaţă sănătos, să fie organizaţi şi să accepte că în viaţă uneori câştigăm, alteori pierdem. Dar jocul merge mai departe.

Dacă sunteţi adepţi ai sportului sau dacă vreţi să începeţi de undeva şi nu prea ştiţi de unde, vă anunţ cu mare drag că cea mai mare oră de sport se organizează în curând la Braşov, în Piaţa Sfatului, dar şi în alte oraşe în viitorul apropiat. Evenimentul de la Braşov are loc sâmbătă, 11 iulie, şi se lasă cu premii! 😀 Aşadar, vă invit să vă luaţi prietenii, iubiţii, copiii şi părinţii şi să mergeţi să faceţi un pic de mişcare alături de o grămadă de alte persoane. Dar şi să luaţi toate premiile grozave oferite de organizatori! Unii mai cu experienţă, alţii mai stângaci, important este că toţi avem acelaşi slogan: Mişcarea face bine!

Dă vestea mai departe ca să ştie toată lumea! Pe 11 iulie facem mişcare la Braşov, pe 1 august la Mamaia şi… mai multe detalii găseşti pe MiscareaFaceBine.ro 😉

P.S.: un fund frumos şi nişte gambe de invidiat nu se fac stând pe scaun! E valabil şi pentru bărbaţi. Credeaţi că noi nu scanăm posterioarele voastre? :))