Există două tipuri de oameni care vor bani: cei care visează la ei şi cei care muncesc pentru a-şi îndeplini dorinţa asta (de a avea ceva în buzunar).
Din prima categorie fac parte majoritar oamenii puturoşi, cei pentru care orice job e prea mult. În cutare loc se stă prea mult în picioare, în partea cealaltă nu reuşesc să facă target-ul, la alt job nu se descurcă să vorbească frumos cu clienţii şi întotdeauna e vina altcuiva pentru dispoziţia lor… Pleacă de peste tot şi ajung de fiecare dată să stea acasă. Într-un final se orientează către oameni deştepţi, care sunt pe propriile picioare, şi se comportă ca lipitorile. We all know this type of humans. Vicleni, profitori şi, desigur, prea puturoşi pentru a munci.
De cealaltă parte a baricadei sunt antreprenorii. Oamenii care au avut încredere în propriile idei şi în propriile forţe. Oamenii care au riscat să facă ceva în viaţă şi care, de multe ori, au câştigat. A fi antreprenor e o luptă continuă. De fapt e mai mult ca un război continuu, din care nu pot fi câştigate toate bătăliile, deoarece există prea multe variabile (precum modificarea taxelor, modificarea impozitelor, modificarea cuantumului salariilor, schimbări la nivel de staff, schimbări în ceea ce priveşte preferinţele clienţilor ş.a.m.d.). Există, pentru multe dintre bătăliile astea greu de câştigat, linii de credit. Sunt nişte credite speciale, pentru capital de lucru, special create pentru companii care trec printr-o perioadă mai gri din punct de vedere economic.
Practic, în calitate de antreprenor, dacă ştii că sunt câteva luni în care nu stai bine cu banii şi ai nevoie de ceva bani să plăteşti angajaţii şi alte cheltuieli ale firmei, apelezi la un astfel de credit. Ştiu că la Banca Transilvania sunt 3 tipuri de astfel de linii de credit pentru capital de lucru. O linie de credit rapidă fără garanţii, alta parţial garantată şi o a treia integral garantată. Însă, dacă sunteţi interesaţi, detalii despre ele găsiţi pe site-ul băncii. Ideea mea era că antreprenorii, aceia dintre noi care prind curaj să îşi urmeze visele în viaţă, nu trăiesc mereu pe un norişor roz. Sunt oameni la fel ca noi, se confruntă cu probleme, uneori chiar mai mari decât ale noastre. Au şi ei rate la bănci, au şi ei probleme în cuplu, exact ca majoritatea dintre noi. Diferenţa, însă, este că ei au avut curaj să lupte pentru reuşită. Într-o zi sper să pornesc pe drumul lor, chiar dacă implică atât de multe riscuri. Dacă nu riscăm, nu avem nicio şansă de câştig! Am planuri, dar n-o să scriu despre ele până când nu le văd că prind contur.
Daaa, şi eu am pornit cu o mică afacere pe la vârsta de 25 ani. Dar am “căzut” din grafic şi a trebuit să renunţ. Nu e uşor să ai o afacere, dar vorba ta….”nu rişti, nu câştigi”
Şi eu mi-am încercat norocul. N-a fost să fie. Dar plănuiesc să încerc din nou.
Eu inca nu am intrat pe piata, desi cred ca am veleitati si imi place riscul, dar nu e tarziu nici acum.
Cineva mi-a spus ca niciodata nu e tarziu pentru a porni o afacere. Ca trebuie doar sa ne dorim suficient de mult.
Eram acum câteva zile la o conferință și mi-a plăcut foarte tare o chestiuță zisă de un speaker: “Ideile bune mor, dar mor pentru că nu sunt puse în aplicare.”
Cam asta face diferența între un antreprenor bun și unul nu foarte strălucit. 😀
Foarte bine zis! Şi… da, cunosc persoane care au idei foarte bune, dar cărora le lipseşte curajul sau determinarea de a le pune în practică. Ceea ce e păcat.
Îţi mulţumesc pentru comentariu, chiar ai punctat o chestie foarte importantă! 😀