E adevărat? E adevărat fiecare paragraf, fiecare cuvând şi fiecare of pe care l-am simţit printre rânduri? Mi-e greu, aproape imposibil, să-mi imaginez că n-ar fi o carte plină de adevăruri, care mai de care mai tăioase, mai reci şi mai însângerate, fie ele chiar şi din punct de vedere conotativ.
„Emigration Blues” este una dintre cele mai realiste cărţi pe care le-am citit. O carte fără lăudăroşenii printre rânduri, fără minciuni ambalate frumos. Realitatea. Aşa cum a fost şi continuă să fie. Realitatea de atunci, cea de acum şi cea de tranziţie între cele două perioade care s-au schimbat destul de mult… şi nu prea. Cel puţin mentalităţile au rămas cât de cât la fel, cu mici „intervenţii” pe ici pe colo. În rest, n-are rost să ne păcălim că suntem altfel. Lupu-şi schimbă doar blana.
Romanul de debut al autorului contemporan Titus Radu este o capodoperă a zilelor noastre. Afirmaţie pe care o voi justifica în rândurile ce urmează, căci foarte rar spun ceva fără să explic de ce, indiferent că-i de bine sau de rău.
O carte pe care ar trebui să şi-o cumpere fiecare român plecat în străinătate, căci mulţi am ajuns peste hotare şi am plecat de jos şi puţini ştiu cum e să fii în altă ţară şi să rămâi pe drumuri fix când ţi se pare că lucrurile merg bine. Totodată, o carte pe care ar trebui să şi-o cumpere fiecare român care are impresia că în străinătate curge miere la robinet sau umblă câinii cu covrigi în coadă. Şi, nu în ultimul rând, o carte pe care ar trebui să şi-o cumpere fiecare om care era prea mic în timpul Revoluţiei din ’89 sau care nici măcar în stadiu de embrion nu era.
O carte pentru care, admit, mi-e greu să scriu recenzia. Nu pentru că n-aş fi capabilă să-mi exprim părerile, obiective şi subiective deopotrivă. Ci pentru că mi-e teamă că nu pot spune şi nu pot scrie sentimentul pe care acest roman mi l-a imprimat.
Nu-mi place să fiu spoiler, niciodată nu mi-a plăcut. Motiv pentru care voi încerca să redau esenţa cărţii fără a sparge curiozitatea-ţi de a o citi.
Andrei este personajul principal al romanului. Deşi naraţiunea este la persoana I, n-am văzut fragmente de auto-laudă aşa cum se întâmplă în majoritatea cărţilor. N-am văzut aroganţă, n-am văzut în personajul principal un buric al lumii. Andrei este un om ce pare ca fiecare dintre noi, dar care are trăsături aparte. Este tăcut pentru că viaţa şi educaţia l-au învăţat să fie aşa. Îşi vede de pătrăţica lui, lucru pe care mulţi ar trebui să învăţăm să-l facem, şi face asta în vreme ce nu are deloc parte de circumstanţe care să-l susţină.
Andrei la 19 ani era deja în câmpul muncii, fiind miner cu puţin timp înainte de căderea regimului comunist. Personajul principal al romannului „Emigration Blues” este un tânăr dintr-un mic oraş care merge la Bucureşti pentru a lua parte la Revoluţie alături de alţi prieteni de-ai lui. Imaginează-ţi cum ar fi să ai din nou 19 ani şi unul dintre cei de-o seamă cu tine să-ţi cadă în braţe precum o păpuşă de cârpe. Doar că e un trup de om care sângerează până la epuizare, un tablou peste care treci cu greu, o cruce pe care o porţi mereu cu tine în ciuda tăcerii. Eu nu pot să-mi imaginez de unde atâta tărie în oase şi cum durerea s-a împletit cu libertatea şi promisiunea unui nou început…
Personajul principal, Andrei, povesteşte toate astea aproximativ 18 ani mai târziu. Vreme în care este şomer, sau nici măcar atât, proaspăt divorţat după o căsnicie de aproape 15 ani şi nevoit de circumstanţe să locuiască din nou cu mama sa. Nu e altceva decât o realitate a zilelor noastre, o realitate în care soţia se alege cu locuinţa pentru care aţi muncit. Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă când pare că nimic nu mai poate să se întâmple?
Omul se adună, chiar dacă nu pare, se adună în toată durerea lui şi îşi cară trupul poate în singurul loc care e dispus să-l mai primească în vremuri vitrege ca astea. Sau cele din 2007, an în care protagonistul romanului încearcă să plece la muncă în străinătate. Dacă acum, în 2015, este oarecum greu să pleci şi să-ţi găseşti un loc de muncă, adu-ţi aminte cât de greu era cu 8 ani în urmă. Era oarecum un privilegiu. Sau nu, acum depinde din ce perspectivă priveşti lucrurile.
Şi eu am lucrat în străinătate, poate şi tu, poate şi părinţii tăi şi o grămadă de alţi oameni. Dintre toţi aceştia, îi poţi număra pe degetele de la o mână pe cei cărora le-a fost bine încă din prima zi peste hotare.
„Emigration Blues”, romanul de debut al autorului Titus Radu, este exact genul de carte pe care o caut de atâta vreme… N-am găsit pe nimeni care să-mi spună, direct sau indirect, dar cât mai aproape de realitate, despre cum a fost la Revoluţie şi cum au rămas ecourile evenimentului în mintea şi în sufletul celor care au văzut-o şi au simţit-o pe propria piele. Unii vorbesc numai de rău, cu amărăciune, alţii numai de bine, ridicând în slăvi regimul şi fiecare colţ de pâine pe care-l primeau pe vremea comunismului. Dar nimeni, dintre toţi, nu s-a ridicat să vorbească deschis.
În cartea asta am găsit răspunsuri pe care le caut de ani de zile printre cuvintele oamenilor mai mari decât mine şi în privirile celor care au văzut Revoluţia din ’89. În cartea asta am găsit ceea ce nici părinţii şi nici bunicii nu mi-au spus, din motive ştiute doar de ei. Chiar dacă informaţia a fost sintetizată în această carte, apărând doar episoade din când în când, amintite de un Andrei 18 ani mai târziu, cartea asta mi-a adus totuşi cele mai palpabile răspunsuri.
Dincolo de Revoluţie, pe care personajul principal al romanului şi-o aminteşte în reprize, printre grijile cotidiene ale unui prezent incert, vedem cealaltă faţă a vieţii pe care mulţi români au gustat-o. Viaţa peste hotare. Şi aici mă opresc din scris. Oricum simt că am povestit mai mult decât plănuiam.
O carte despre care vorbeam deja în stânga şi-n dreapta după primele câteva zeci de pagini. Prietenul meu cred că ştie să facă rezumatul numai din ce şi cât i-am povestit. Aduceam vorba de „Emigration Blues” şi când ne plimbam prin parc, dar şi când eram în maşină şi auzeam la radio o ştire despre… şi despre…
De când am citit cartea asta, mi-e greu să recomand altceva. Şi mi-e greu să încep să citesc o altă carte. Asta încă are ecouri în mintea mea.
O carte bună de citit de mai multe generaţii. Bună de făcut cadou, de recomandat, de avut în bibliotecă. O carte memorabilă!
Ce dragalasa esti in poze <3 Te pup, sweetie :*
Multumesc! 😀 te pup si eu!
Am citit aşa printre rânduri să nu amestec părerile. Am terminat-o şi eu ieri şi mâine îi fac recenzia 😛 Mi-a plăcut şi mie, dar nu a avut un impact mare asupra mea cum spui că a avut pentru tine.
Partea plina a paharului este ca parerea despre carte e tot pozitiva.
Chiar mi-ai stârnit curiozitatea! Aveam nevoie de un sfat privind alegerea unei cărţi bune. O să văd dacă găsesc şi o variantă electronică.
Nu stiu exact, cartea fiind destul de noua. Cred ca in septembrie a fost lansata (nu sunt acasa sa pot verifica si sa ma pronunt cu exactitate). Dar poti sa incerci sa cauti.
am increderre in recomandarile tale asa ca o sa vad cum se poate gasi !
Nu am citit recenzia ta rand cu rand pentru ca nu vroiam sa aflu subiectul, dar sa stii ca personal am apreciat si romanul Soseaua Catelu 42 care tot de ”realitati” s-a ocupat !Crezi ca voi fi mai impresionat dupa ce voi citi aceasta carte pe care deja incerc sa o gasesc ?
M-ai facut curioasa cu Soseaua Catelu 42. Am citit deja mica descriere a cartii de pe site-ul editurii All. Sigur o cumpar.
Emigration Blues se gaseste deocamdata doar pe Librarie.net. Eu sper ca in curand sa fie si pe alte site-uri, caci merita. Daca o citesti, te astept cu impresii dupa.