Mi-am dat seama că de la o vreme am cam început să tratez unele subiecte cu mai mult umor. Chiar dacă rămân serioasă, nu mai sunt totuşi la fel de riguroasă ca înainte. Îmi permit să infiltrez câte o glumă pe ici, pe colo. Îmi permit totodată să fac un fel de listă cu 3 categorii de oameni pentru care au fost, zic eu, inventate fotoliile pentru masaj. Nu lua totul prea în serios. Aşază-te comod, relax, şi continuă să citeşti rândurile ce urmează. Chiar dacă eşti sau nu un împătimit al masajului, acest material despre fotolii pentru masaj îţi va rămâne puţin în mine. Ori, cel puţin, îţi va da un zâmbet în colţul gurii 😀 . Hai, fără alte introduceri, să-nceapă nebunia!
Iată cele 3 categorii de oameni pentru care au fost inventate fotoliile pentru masaj:
1. şefii mereu nervoşi
Îmi permit să-ncep cu categoria grea. Consider că nu toţi şefii “ai naibii” sunt oameni răi. Pe unii se pune prea multă presiune de către cei superiori lor. Alţii, în schimb, poate că au ajuns într-un punct în care stresul a preluat controlul. Sau, în locul stresului, pot fi chiar nişte probleme mai mari. Dacă noi avem oarecum garantate locurile acelea călduţe, pe umerii lor e mai multă presiune. Dacă ceva nu merge cum trebuie, s-ar putea ca superiorii să-i schimbe. Simple as that. Şi-s şi ei oameni până la urmă. Ca mine, ca tine, ca fiecare dintre noi. Ştiu că unii sunt căpcăuni, nu contest asta, însă sunt şi cazuri (multe) în care ei chiar nu-s oameni răi. Dacă i-am supune unui test şi i-am pune obligat-forţat câteva minute pe zi într-un fotoliu de masaj… cred că lucrurile ar sta mai bine. Feeling optimistic 😀 .
2. angajaţii NF
Există categoria aceasta de oameni în general. Însă când e vorba de angajaţi, lucrurile iau amploare. Să vrei să fii productiv ca şef, să ai o echipă frumoasă de oameni activi, angajaţi de care eşti mândru, şi să te trezeşti peste noapte că-ţi vine un nou angajat care nu percutează la majoritatea task-urilor pe care i le dai. Fie e NF (ne-format în câmpul muncii, ori… chestia la care te gândeşti), fie e pur şi simplu un om puturos căruia îi lipseşte şi simţul responsabilităţii (bad combo!). Oricum o dai, el trage echipa în jos, în loc să vină ca un surplus. Nu-l poţi concedia, nu ţine de tine, dar uneori eşti altruist şi te gândeşti cum să faci să-l şlefuieşti. Parcă ai băga mâna în buzunar şi i-ai lua un scaun de birou sau fotoliu cu masaj, numa’ să-l vezi că se mai relaxează un pic şi poţi discuta cu el omeneşte. Ştiu că unii, mai ales cei puturoşi, nu prea au leac. Da’ nu e interzis să visăm la o lume idealistă, în care să-i putem împinge către dezvoltare şi să realizăm împreună lucruri măreţe. I know, I know… măreţia nu-i pentru oricine. D’aia am rămas eu la un metru jumate :)).
3. muncitorii de pe şantier, muncitorii care se luptă cu bagajele la aeroport ş.a.m.d.
Am un respect aparte pentru oamenii aceştia. Ştiu că teoretic munca intelectuală este mai epuizantă psihic. Dar munca fizică n-ar trebui subestimată. După ani şi ani de muncă în astfel de domenii, nici nu vreau să mă gândesc la durerile de spate ale oamenilor respectivi, nu mai zic şi de alte probleme. Ar trebui ca fiecare angajator să pună la dispoziţie un fotoliu masaj iRest sau fotoliu masaj Inada (deja mă întind, ştiu). Măcar 15 minute pe zi pentru fiecare angajat. Hai şi 10 minute şi tot ar fi bine. Ştiu, eşti tentat să-mi spui că oamenii aceştia şi-au ales locul de muncă. Eu sunt tentată să răspund că cineva trebuie să o facă şi pe asta, altfel am trăi toţi în corturi şi nu s-ar mai construi nimic. Bag o fisă cu apreciere pentru toţi oamenii care muncesc fizic, din greu.
Ştiu că primele două puncte nu prea le-am luat în serios. Însă al treilea chiar e pe bune ;).
Adica angajatii ne…fumatori ar putea deveni mai veseli si mai zambitori dupa ce le face un fotoliu ca asta masaj? :)). Parca mi-l si imaginez pe cel mai ne… coleg al sotului cum ranjeste dupa 15 minute de masaj. Poate chiar fac baietii cheta la munca si ii cumpara o jucarie ca asta.
Nefumători, aşa, nu-mi venea cuvântul în minte 😀 .