Adevărul despre faptul că “inima nu minte niciodată”

De câte ori aţi auzit expresia „inima nu minte niciodată” (the heart never lies)? De cele mai multe ori în filmele americane, e drept, dar a rămas întipărită în mintea noastră şi obişnuim să o asociem cu emoţiile, cu „vai cât de sinceră e inima/dragostea” şi alte gânduri de genul acesta.

Ei, bine, nu că aş fi eu Toma Necredinciosul, dar tind să cred că în expresia aceasta e mai mult vorba de medicină decât de iubire. Cum aşa? Mi se pare destul de simplu. În primul rând niciun om îndrăgostit nu ar născoci o astfel de expresie, căci dragostea nu-i niciodată doar lapte şi miere, o sămânţă mică de răutate există în fiece om, asta-i firea noastră. Aşadar, cineva cu gândurile mai organizate probabil a venit cu ideea că inima nu minte niciodată. Cineva, mă gândesc eu, care are frecvent de-a face cu efecte ale inimii. Cineva care vede mâinile tremurânde şi ştie că e emoţie, cineva care vede pupilele într-un anume fel şi ştie că sincronizarea cu pulsul are o singură cauză, cineva care „vede” mâinile reci, genunchii moi, corpul tremurând… Cineva care „lucrează” cu pompa organismului.

Inima nu-i deloc înşelătoare. Pe „cuvântul” ei de organ că ea nu minte niciodată! Ea e cauza atât de multor simptome. Aşa că, din punct de vedere medical, sunt de acord cu expresia. Nu că aş fi eu medic, dar sentimental vorbind mi-e greu să cred o asemenea exagerare.

Voi? Ceva păreri? Nu strică să le împărţim 😉