Mă uit la mine, la noi, şi-mi dau seama că mulţi provenim din familii cu posibilităţi reduse, poate chiar monoparentale. Poate n-am avut o copilărie uşoară, poate nimic n-a fost uşor pentru noi, dar am parcurs acest drum aşa cum am ştiut noi mai bine. Am învăţat, am muncit, am căzut. Am continuat să învăţăm, să muncim şi din când în când chiar să cădem. Ce n-am văzut mereu a fost faptul că am putut. Am avut acces la educaţie şi am văzut oameni care m-au inspirat, unii dintre ei chiar ajutându-mă cu o vorbă bună atunci când a fost nevoie. Dar noi am putut! Şi tot noi am avut acces la educaţie şi la sprijin, pentru că oamenii poate s-au identificat cu noi şi au ştiut că au fost cândva în pantofii în care noi umblăm acum ori în cei pe care-i purtam odinioară.
Însă… copiii cu autism nu pot spune acelaşi lucru. Cu atât mai mult când e vorba de cei care fac parte din familii cu posibilităţi reduse. Abia s-au descurcat ai noştri cu noi, care n-am presupus atenţie specială, şcoală specială, eventual psihoterapie în cabinete speciale. Pentru că lumea noastră, a tuturor, este una şi aceeaşi. Însă copiilor cu autism le este cu atât mai greu să se integreze în societatea noastră, atât de vitregă cu noi, mai ales cu ei.
Pentru copiii defavorizaţi, fie că e vorba de situaţia materială a familiilor în care s-au născut ori de afecţiuni medicale cu care sunt nevoiţi să se descurce toată viaţa, mi-e greu să nu vreau să dau un ban. Ştiu, uneori ne mâhnim la ideea că donaţiile noastre nu ajung unde trebuie, ori pentru faptul că vrem să dăm doar 20 de lei, că poate atât ne-a mai rămas luna asta, dar ne displace ideea că până şi din acei 20 de lei se va reţine un comision, bani care ajung în buzunarul unor oameni care… nu-s tocmai cei la care vrem noi să trimitem banii pentru care ne chinuim în fiecare zi.
În ideea aceasta am aflat de Bursa Binelui. Este singura platformă online unde donaţiile sunt necomisionate. Toate plățile sunt 100% securizate, iar faptul că donaţiile merg în totalitate către proiecte care au nevoie de finanţare este un lucru bun chiar şi pentru cei care vor să doneze 5 lei sau 10 lei. Bursa Binelui este dezvoltată de către Banca Comercială Română, în parteneriat cu EuPlătesc.ro.
Partea şi mai frumoasă este că la Bursa Binelui participă activ şi dezvoltatorii acestei platforme. Mai exact ei organizează Campionatul de Bine, o competiţie în care mai multe ONG-uri primesc donaţii prin intermediul platformei menţionate mai sus (BursaBinelui.ro). Acest Campionat de Bine se desfăşoară în perioada 6 decembrie 2016 – 15 februarie 2017. În tot acest timp au avut loc “Sferturile Campionatului de Bine”, după care “Semifinala Campionatului de Bine”. Iar în prezent se desfăşoară Finala! 😀 În ce constă? În faptul că 42 de proiecte din cadrul a diferite ONG-uri se luptă pentru a atrage cât mai multe donaţii, astfel încât iniţiatorii lor să poată implementa cât mai curând proiectele în cauză. Ce se întâmplă mai departe? Pe 15 februarie, adică peste 2 zile, se va încheia Finala Campionatului de Bine, competiţie în care cele 42 de proiecte finaliste vor şti unde anume se situează. Organizatorii competiţiei îi vor premia pe primii 3 finalişti, cei ai căror 3 proiecte au fost cele mai îndrăgite de donatori. Premiile vor consta în bani, anume dublarea sumelor atrase din donații în limita a 5000 de euro.
Eu am răsfoit proiectele participante, adică cele 42 de proiecte din Finala Campionatului de Bine, şi mi-am ales-o pe cea care poartă numele “Ajută-mă să exist în lumea ta!”. Este un proiect al ONG-ului Asociaţia de Terapie Comportamentală Aplicată (ATCA) şi are drept scop înlăturarea barierei financiare în faţa căreia copiii cu autism rămân izolaţi, respinşi, privaţi de copilărie şi de şansa de a deveni adulţi autonomi. Copiii au nevoie de un diagnostic corect şi îndrumare specializată. Este esenţial să ajutăm şi integrăm aceşti copii în propriile lor familii, în grădiniţe, şcoli şi comunitate.
Întotdeauna când am avut posibilitatea de a alege pe cine să ajut, m-am îndreptat către copii şi bătrâni. Formarea din copilărie contează foarte mult, iar lipsa opţiunilor cu care oamenii de vârsta a treia se confruntă mă face să mă gândesc cu frică la ziua în care voi ajunge în situaţia lor. Mai nou, aşa cum este cazul proiectului “Ajută-mă să exist în lumea ta!”, prezintă interes pentru mine şi copiii cu nevoi speciale. Dacă vrei şi tu să te implici la Bursa Binelui, indiferent că e vorba de 5 lei sau 100 de lei, o poţi face prin intermediul platformei BursaBinelui.ro, singura platformă online unde donaţiile sunt necomisionate. ♥
doua lucruri imi provoaca mare tristete: sa vad catei abandonati si sa aud de copii bolnavi. Sunt situatii in care mi se rupe inima. As lua toti cateii acasa si nu pot, as vrea sa am bani sa ma pot implica mai mult in ajutorarea copilasilor cu astfel de probleme. Din pacate, niciodata nu cred ca o sa am puterea de a pune in practica ceea ce sufletul meu ar vrea. Dar un share tot dau, poate mai renunta cineva la o cola si doneaza 5 lei.
Eu stiu ce inseamna sa fi defavorizat si sa trebuiasca sa lupti pentru ceea ce ti se cuvine, pentru fiecare pas, pentru fiecare reusita in timp ce cei din jur se uita la tine si se gandesc ca : Tu nu poti!
Asa ca ajut ori de cate ori am ocazia, chiar daca nu sunt deloc bogata, dar stiu ca o donatie cat de mica reprezinta o sansa pentru ei si atunci merita.
Esti un om minunat, Mihaela! Ma bucur ca blogosfera ne-a ajutat sa ne cunoastem!
Eu inteleg foarte bine durerea acestor copii. Si eu am trecut prin unele traume pe care am invatat sa le depasesc. Nu mi-as dori ca al meu copil sa treaca prin asta. Din pacate societatea inca nu a invatat ce inseamna acceptarea… doar partial. La un an jumatate dupa ce am nascut am aflat ca am neurofibromatoza, o boala genetica rara. Asta a fost cauza copilariei mele nefericite (emotional vorbind). Mi se pare strigator la cer ca niciun medic la care am fost sa nu-mi spuna nimic. Din pacate, fiind o boala genetica, baiatul a mostenit-o. Eu m-am luptat cu izolarea o perioada, dar am reusit sa depasesc momentul. Macar stiu ca pe cel mic nu o sa il las sa cada prada tristetii.
Îmi pare rău să aud asta, Irina. Eu te ştiu ca fiind o persoană minunată. Chiar îmi pare rău că a trebuit să treci prin multe şi că eşti nevoită să faci faţă situaţiei în continuare. Te îmbrăţişez cu drag!