De fiecare dată când cineva are gripă mă gândesc la faptul că nu degeaba cuvântul e de genul feminin, gripa este exact ca o femeie, cu toate “calităţile” ei. Te acaparează de-a binelea, te face să te gândeşti toată ziua cum să scapi de ea şi abia poţi să te concentrezi asupra a ceea ce ai de făcut. Uneori nici nu ai idee ce pastile, siropuri şi alte minunăţii să-i mai administrezi ca să se domolească. E greu, femeia e tare greu de stăvilit. A, da, şi gripa, căci despre ea vorbeam.
De multe ori când văd o persoană cu gripă depun eforturi să tac, să nu fac remarca mea clasică despre faptul că-i normal să fie nenorocită starea, doar gripa-i la feminin. Uneori, însă, îmi scapă.
Altă chestie care mă face să-mi întăresc teoria despre genul lucrurilor este cămaşa mea preferată. Oricât de mult mă străduiesc, tot îmi dă bătăi de cap. E cea mai dezordonată cămaşă şi se şifonează la loc în 5 minute după ce am călcat-o. Cu toate astea, adică deşi îmi dau silinţa să arate perfect la final iar ea se încăpăţânează să se şifoneze la loc, tot o iubesc.
Şi spune-mi acum, sincer, nu aşa-i şi cu femeile? Cu cât o dau mai mult în bară, cu atât le iubeşti mai mult!
I-am răspuns prietenei mele de ce sunt atât de pornită împotriva femeilor. Pentru că deşi îmi dau toată silinţa ca toate lucrurile să meargă bine, să nu depind de nimeni cel puţin din punct de vedere financiar, ba chiar să plătesc o parte din facturi şi la mama acasă… Tot rămâne adânc întipărit în mintea bărbaţilor că femeile sunt şi trebuiesc întreţinute, altfel supravieţuiesc cu greu. Nici nu pot să-i condamn, ţinând cont de cât de multe femei întăresc aceasta afirmaţie. Aşadar urăsc femeile pentru faptul că oricât de mult îmi dau silinţa ca lucrurile să fie şi să meargă bine, ele se strâng în haită şi se ceartă care-i mai pagubă dintre ele.
Dacă tot nu pot să mut munţii din loc, măcar să fiu împotriva lor. Merg la mare. Nu o luaţi literal.