Cărţi

Arlechinul, roman de Natașa Alina Culea

By | 30.01.2019 | 9 Comments

Scriam la începutul lunii ianuarie un material cu top 10 cărți de citit în 2019, iar în dreptul romanului Arlechinul am mărturisit că primele 5 cărți ale autoarei Natașa Alina Culea m-au cucerit, ceea ce însemna că urmând rețeta asta a succesului ar trebui ca acest al șaselea roman să fie o bună recomandare de lectură pentru anul ce tocmai a început. Știți cum se spune că atunci când avem așteptări mari ajungem să fim dezamăgiți? Ei bine, autoarea sfidează regula asta, reușind pentru a șasea oară consecutiv să surprindă cu o poveste în care dragostea și durerea se împletesc. Personal am simțit și că e o poveste despre consecințe, despre culegerea roadelor a ceea ce am semănat, cât și despre diferențele dintre noi și faptul că multe probleme apar pentru că ne raportăm la ceilalți ca și cum am fi toți la fel, deși știm că e imposibil să fim toți la fel și că, de fapt, gândim și simțim diferit.

Arlechinul - roman de Natașa Alina Culea

Romanul Arlechinul, lansat la finalul lui 2018, prezintă două povești de viață, din timpuri diferite, care par să aibă prea puțin în comun, însă treptat ne dăm seama că sentimentele au aceeași greutate indiferent de vremurile pe care le traversăm.

Lidia este personajul principal al relatării din prezent. Povestea ei este așternută pe hârtie începând cu toamna anului 2015, în București, fiind o mamă singură și totodată o actriță renumită. Alături de ea în multe momente este prietena ei, Nevena. Dincolo de faptul că cele două sunt mult diferite, reușesc să se completeze reciproc și să-și ofere una alteia alternative din unghiuri diferite.

“Este culmea narcisismului să spui că cineva trebuie să te placă așa cum ești, declarația ta practic îți dă mână liberă să fii nemernică, dacă asta vrei, iar celălalt să continue să te placă. Te rog, fii serioasă! se enervează Nevena.” (pag. 138)

Aș putea-o descrie pe Lidia ca fiind efervescentă, o persoană încântătoare care merge uneori dincolo de limitele celor convenționali, care ia decizii fără să ia în calcul efectele pe termen lung; efecte care, la fel ca-n realitate, ajung să îi știrbească fericirea (ba chiar și pe a celorlalți).

Maxim, pe de altă parte, este personajul principal al unei povești care începe în 1875, la Paris. Circul care mergea prin toată Europa și dincolo de ea ajunge să-l descopere pe Maxim când el avea doar 5 ani, stând singur pe una din băncile de la spectacol, după ce toți ceilalți spectatori plecaseră de mult timp. L-a uitat acolo vreun părinte? A fost lăsat intenționat? Sau a venit el și n-a știut să mai plece? Max, așa cum i se spunea adesea, este luat sub aripa protectoare a Eldei, femeia care citea viitorul în cărțile de tarot, astfel că el ajunge să crească la circ și treptat își găsește acolo și vocația, devenind un cuceritor arlechin. Multe fete se îndrăgostesc de el, dar gândurile lui sunt departe de a fi serioase.

“Femeile rămâneau principala lui preocupare, indiferent de vârsta lor, și dacă s-ar fi putut ar fi vrut să le aibă pe toate.” (pag. 88)

Desigur, așa cum fiecare naș își are nașul, cum spune o vorbă din popor, Maxim se îndrăgostește și el… însă nu e pregătit să ia în serios viața în doi, departe de lumina reflectoarelor cu care a crescut.

Atât Lidia cât și Maxim ajung să aibă sufletele puse la încercare de rezultatele deciziilor lor, semn că omul singur își așterne patul. Două povești diferite, din timpuri și locuri diferite, însă cu sufletul încercat de amintiri.

Sunt amintirile doar un balon de săpun pe care-l putem sparge și totul să fie dat uitării? Sau au capacitatea de a sfida timpul și spațiul, de a-și pune amprenta asupra diferitelor generații? Credeți că cei puternici scapă de amintiri sau ele acționează în cazul tuturor sub formă de rezultat al acțiunilor? Rezultat cu care, desigur, trebuie să ne împăcăm.

Mi-a plăcut acest al șaselea roman al autoarei Natașa Alina Culea pentru că dincolo de subgenul la care este încadrat, de dragoste, abordarea este caldă și rece deopotrivă, ca și cum iubește personajele însă le ține ancorate în realitate cu o hotărâre demnă de admirat. Puterea de a pedepsi propriile personaje, de a le îngenunchea pentru acțiunile lor și de a nu le pune în cale nici măcar o portiță de scăpare… e într-adevăr de lăudat. Din punctul meu de vedere și modul în care mă raportez la realitate, așa văd și eu viețile noastre, fără uși cu luminițe în jurul lor atunci când dăm de greu, ci având la dispoziție doar tolba a tot ce am făcut și a tuturor informațiilor pe care le-am asimilat, iar în funcție de toate astea să ne căutăm singuri scăparea. If possible. Dacă nu, măcar să găsim puterea de a face pace cu noi și a merge mai departe.

“Durerea inimii îngenunchează și regi, și călăi, și arlechini.” (pag. 282)

Îmi place, ba chiar mă bucură mult faptul că autoarea a tratat un astfel de subiect, fiind de actualitate pentru trecut, prezent și viitor deopotrivă. Pentru femei și bărbați. Pentru categorii sociale diferite. Originalitatea textului stă fix în puterea detașării autorului de personaje și conturarea lor într-un mod cât mai real. Îl recunosc pe Max în mulți bărbați, așa cum o văd pe Lidia ca fiind un om în carne și oase, iar faptul că spun lucrurile astea despre personaje fictive spune multe despre modul în care ele sunt conturate în romanul Arlechinul, cât și despre stilul în sine al autoarei.

Personal, sunt continuu surprinsă de capacitatea autoarei de a se reinventa cu fiecare roman pe care-l scrie. Le-am citit pe toate pe care le-a publicat și toate diferă între ele. Cred ca arta scrierii este fix asta, capacitatea unui autor de a părea mereu altfel, de a-și surprinde constant audiența.

Cele peste 300 de pagini ale romanului Arlechinul au fost savuroase. El poate fi achiziționat de pe site-ul autoarei – natasaalinaculea.com, cât și de pe eMag.ro.

9 Comments

  • Pingback: Top 10 cărți de citit în 2019 ♥ ⋆ Ioana Radu

  • Reply

    Cristina

    30/01/2019

    Am citit de la Natasa Alina Culea “Sofia. Lupii trecutului.” Nu pot zice ca a fost printre cartile mele preferate,dar nici rea nu o pot declara. De fapt, a fost o surpriza frumusica pentru mine, fiind printre primele lucrari ale autorilor romani contemporani bifate de mine. La Arlechinul pot spune ca ma atrage si coperta. Asta inainte de a citi recenzia ta. Acum sunt sigura ca vreau sa o citesc.

    • Reply

      Ioana Radu

      31/01/2019

      Sper sa-ti placa si abia astept sa citesc recenzia ta. Te pup!

  • Reply

    Valeria Chertes

    30/01/2019

    Mulțumim pentru recenzie.

    • Reply

      Ioana Radu

      31/01/2019

      Cu mare drag, Valeria!

  • Reply

    Alexandra

    05/02/2019

    O recenzie foarte bine scrisă. Am citit și eu cartea și mi-a plăcut foarte mult. Așa cum spune și autoarea, povestea arlechinului poate fi povestea oricui.

    • Reply

      Ioana Radu

      05/02/2019

      Multumesc, Alexandra! ♥

  • Reply

    Tania

    05/02/2019

    Felicitari pentru recenzie, Ioana! Fiecare titlu al scriitoarei merita o descriere cel putin la fel de frumoasa ca aceasta. Este o scriitoare desavarsita.

    • Reply

      Ioana Radu

      05/02/2019

      Multumesc mult, Tania! :*

Leave a Reply