Aveţi corpuri de iluminat pentru nervii mei? Mmm…

Uneori mă uit la mine şi mă întreb “Unde, într-un om atât de mic, încap atâta stres şi nervozitate?”. Mi se pare un paradox. Şi nu mă stresează şi enervează doar detalii din jurul meu, fie ele umane sau statice, ci şi nervii mei în general. Nu stau şi ei ca nişte nervi normali, potoliţi, la locul lor, eleganţi şi mai ştiu eu cum. Mă disperă uneori şi după ce sting lumina şi vreau să-mi odihnesc oasele câteva ore până dimineaţa. Îmi vine să întind mâna, să apuc ferm veioza de pe noptieră, şi să cotonogesc nervii cu toată viteza luminii de care e capabil led-ul “ăl mai şmeq”. A, da, vorbind de lumină, aducându-mi aminte, desigur, câte chestii mă enervează când e vorba de lumină…

La mine acasă nu-s fiţe, da’ sunt nişte chestii aşa oarecum banale care chiar au rostul lor dacă sunt puse cum trebuie, unde trebuie şi cât trebuie. Uite, în baie am o chestie finuţă precum cele de aici, dar nu la fel de frumoasă, cu un bec economic cu lumină rece (revin imediat şi cu justificarea pentru asta), fix deasupra oglinzii. Asta consider eu lumină plasată cum trebuie şi unde trebuie. Da, că ar mai trebui nişte lumini laterale la oglindă, ca să nu se mai creeze umbre fine pe moaca mea atunci când îmi admir ridurile de expresie sau când încerc să le acopăr cu corector fluid, asta e deja partea a doua. Crezi că stă cineva să-mi tragă mie fire să-mi pun 5 lumini în baie? Da’ de ce să vreau să dorm pe preş? De mofturi? Lasă, nu, insist. Ironic, da. Dar insist totuşi „de-adevăratelea” ca obiectul de iluminat, ăla unu şi bun, să fie deasupra oglinzii, fix deasupra ei.

Şi justificările sunt multiple aici. Uite ce spun nervişorii mei:
– să fie lumina deasupra oglinzii din baie ca să văd dacă plec de acasă cu pastă de dinţi pe moacă, deci trebuie să bată lumina direct pe mine ca să mă văd bine;
– dacă mă machiez şi îmi bate lumina dintr-o parte, m-ai terminat! Să mă vezi cu obrazul drept de 3 ori mai îmbujorat decât stângul. Iar dacă-mi comentezi pe chestia asta la 7 jumate dimineaţa, vezi pe unde-ţi ţii ficatul…
– cum văd eu, dacă n-am lumina deasupra oglinzii, dacă îndepărtez toată masca de faţă sau nu? Îţi imaginezi că femeile se trezesc şi arată precum Albă ca Zăpada în fiecare zi? Obrazul subţire (la propriu) cu cheltuială se ţine. O mască de faţă din când în când… şi prefer să mă văd bine în oglindă şi să o îndepărtez corespunzător după ce trec cele 5-10 minute în care trebuie să acţioneze pe ten;
– nu-mi pui lumina într-un colţ, iar când vine instalatorul să-mi monteze noua baterie la cadă să mă ia cu “auziţi, aveţi o lanternă să-mi luminaţi şi mie aici?”. Hell, no!

Hai să le gândim, totuşi.

Iar partea cu lumina rece stă în felul următor. Eu altfel de lumină nu-mi imaginez că o să am în casă. Dar am cumpărat cândva în grabă un bec cu led, cu lumină caldă. Cu toată super puterea lui, bucătăria n-a fost niciodată mai chioară de atât. L-am schimbat, desigur, nici nu se punea problema. Terminaţiile mele nervoase, de la degete, mă obligă să tastez că nici nu ştiu de ce au fost inventate becurile cu lumină caldă. Nouă (mie şi nervilor mei) ni se par inutile becurile cu lumină caldă. Cam atât şi despre asta, că iar îmi creşte tensiunea.

Şi, ca să închei cu gânduri bune şi speranţe frumoase, mă gândesc că baia mea, de la casa mea (dacă va exista vreodată), va avea vreo 4 spoturi şi un corp de iluminat simplu şi cu stil, de aici. Şi toate vor fi în jurul oglinzii. Am zis!