Nu ştiu cum sunt unii bloggeri de scot articole pe bandă rulantă dar blogosfera nu e cel mai roz mediu.
Dacă nu ai scris o perioadă, fie ea de o zi sau două, nu e bine. Dacă ai scris, nu e bine din nou.
Cititorul e mai critic decât o grămadă de persoane specializate. Cititorul e critic de film, critic de modă, critic literar, medic generalist, psiholog, terapeut etc. Din cauza asta uneori e mult prea greu să mă exprim. Conotaţiile sunt coada răului, motiv pentru care am tot menţionat şi o să menţionez în continuare că doresc să-mi fie luate cuvintele ca atare, fără interpretări şi ultrainterpretări. Sunt un om simplu, de asta folosesc cuvinte simple şi am „pretenţia” să nu fie interpretate ci luate ca atare.
Mulţi zic că inspiraţia e peste tot în jurul nostru, al bloggerilor, de parcă noi avem un certificat în acest domeniu şi suntem urziţi de la naştere să avem inspiraţie zi de zi, eventual de mai multe ori pe zi. În afara inspiraţiei mai e şi timpul şi cheful. Bloggerii au viaţă privată, la fel ca toată lumea, au o slujbă şi/sau facultate în curs, deci timpul e limitat. Plus că nu se întorc banii cu lopata din blogging, foarte puţini sunt cei ce trăiesc doar din asta. Sunt o grămadă de aspecte de care unii nu sunt conştienţi.
Cineva mi-a reproşat odată că nu-i mai place blogul meu pentru că nu mai scriu la fel de des. M-am simţit prost şi am fost intrigată în acelaşi timp. Singurii bani pe care îi câştig de aici îmi ajung doar cât să îmi iau două sucuri pe lună, deci nu mă plăteşte nimeni să scriu la comandă. În plus am o viaţă în afara blogului. Am şi eu problemele mele, am întrebări şi nelămuriri, intru în belele, ies, intru iar şi tot aşa… mă cert cu oameni, mă împac cu o parte din ei… şi dincolo de toate astea pe blog trebuie să fiu oarecum obiectivă, să mă raportez la lucruri ca şi cum de fiecare dată totul e în regulă cu mine.
Uneori încerc să ţin pasul cu voi şi public pe blog chiar şi când sunt plecată câteva zile de acasă. Alteori pur şi simplu nu pot. Uneori n-am timp, alteori conducta inspiraţiei seacă subit.
Sunt om. Împacă-te cu ideea asta!
Oricine se simte mare si tare in fata unui monitor. Problema e cu cei care stau sa judece si sa disece fiecare aspect in parte, fara a incerca macar sa priveasca si imaginea de ansamblu. Acum nu stiu daca cei care iti reproseaza lucrurile astea sunt tot bloggeri, dar eu iti propun sa ii provoci la un fel de pariu… sa incerce sa scrie ei in fiecare zi, sa zicem pe o perioada de 3 zile (desi e scurta perioada), dar sa nu fie articole de umplutura, si apoi sa sa isi dea din nou cu parerea pe tema asta. Ar mai gandi la fel?
Cum mi-as putea permite sa cer/propun asa ceva?! Probabil as fi o neincrezatoare ca pun la indoiala capacitatea lor de a crea 😉
Vor gasi “n” motive pentru care sa Nu faca astfel si alte cateva pentru care sa ma incrimineze.
adevarat! ce-as vrea si eu sa scriu exact ce-mi convine si ce simt, si vai ce des as scrie. de multe ori chestiile alea raman ca ciorne.. :))
eu am ales varianta decat sa scriu articole lame, mai bine nu scriu deloc…si da de cand e al meu blog bagat in seama, nu mai pot nici eu sa debitez ce vreau :-<