Cafea • energie, atenție, eficiență, emoții.

Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Cam asta am putea spune despre cafea, pentru că licoarea neagră pe care mare parte din populația globului o bea zi de zi este mai mult decât cofeină, mai mult decât acel boost de energie care pune roțile în mișcare și ne ajută să fim mai atenți, mai productivi, mai eficienți. Cafeaua este și despre momentul în sine în care o consumăm, afirmație care e cu atât mai valoroasă dacă ținem cont de faptul că eu nu beau cafea cu regularitate. Practic o beau uneori pentru a mă relaxa, alteori pentru a mă putea concentra la chestii la complicate, iar în unele cazuri de dragul aromei.

În general vorbind, cafeaua reprezintă cele 10 minute ale dimineții când deschidem cu adevărat ochii. Sau cele 5 minute de liniște după câteva ore de muncă asiduă, oricare ar fi domeniul în care ne agităm să fim tot mai buni. Sau cele 30 de minute în care stăm de vorbă cu cineva drag. Fie ea cafea boabe, deja măcinată sau sub formă de capsule, licoarea rezultată reprezintă mai mult decât cofeina pe care o conține. E un moment al zilei, o stare de spirit, un element de legătură (cu noi înșine sau cu cei din jur, în funcție de preferințe). Dacă e să fiu întrebată, eu prefer să dau banii pe cafea boabe de calitate, obicei pe care l-am deprins de când am organizat un mic eveniment cu un espressor automat care avea și râșniță încorporată. N-a mai fost cale de întoarcere către cafeaua pe care o consumam anterior, deși nu exclud să se întâmple cândva asta, pentru că sunt convinsă că există și multe sortimente gustoase și intense de cafea, sortimente care-s deja măcinate.

Mai e însă varianta rapidă a cafelei, și ea de luat în calcul. Eu am acasă un espressor care funcționează cu capsule de cafea. Nu e scump, ba chiar e deja ponosit, având cam vreo 8 ani de când stă pe unul din blaturile din bucătărie. E drept că nu l-am mai folosit la fel de des de când am făcut o pasiune pentru cafea boabe, pe care o macin din când în când și o pun într-un borcănel, ca apoi s-o prepar la ibric. Sunt așa de old school câteodată că nici mie nu-mi vine să cred :)). Dar sunt zile în care espressorul cu capsule de cafea mi se pare chiar ideal la casa omului, de exemplu atunci când am musafiri și atunci când mă trezesc târziu și trebuie să mă dezmeticesc în doi timpi și trei mișcări. Tehnologia există practic pentru a ne ușura existența. Îi recunosc meritul și mă folosesc de ea din când în când. Dar, per ansamblu, prefer să cumpăr cafea boabe și ceva mai rar acele capsule de cafea. Repet, e doar o chestie de preferințe personale, că-mi place mie să macin cafeaua și să o prepar singură. Și, de regulă, să o și beau singură, dar ăsta-i cu totul alt subiect :D.

Îmi apare un ușor zâmbet pe chip când mă gândesc că e vorba și de emoții când zicem cafea. Nu-i doar cofeină sau necesitatea unei atenții sporite și a unei productivități peste medie, ci e și o invitație în sine. Cândva, când eram mai curajoasă, îmi amintesc că i-am scris unui băiat care încerca stângaci să poarte o conversație cu mine: “Nu era mai simplu să începi conversația menționând de o cafea?”. Nu mai știu exact ce replică am primit, dar am fost în grafic 😀 . Chiar și în prezent funcționează derivări ale întrebării mele; cred că e o chestie de conexiune, că mintea noastră face legătura cu momentele de relaxare când auzim de cafea și parcă ne detensionăm un pic. Apoi urmează pregătirea pentru întâlnire și emoțiile nu întârzie să apară, mai ales dacă de fel nu suntem foarte chatty. Daaar, dacă suntem sinceri și nu încercăm să părem altfel decât suntem, de obicei lucrurile decurg ok, natural așa.

Ce ne e și cu cafeaua asta… Mică, mică, dar ne scoate de multe ori din impas – fie la muncă, fie ne ajută să spargem gheața cu persoane care simțim că sunt pe aceeași lungime de undă cu noi. 😉