Ești aici pentru că îi corectezi pe alții sau alții te corectează pe tine. Ori, de ce nu, ești aici pentru că încă nu te-a corectat cineva, dar uneori ai senzația că o să sară de undeva un grammar nazi d’ăsta fix când ți-e lumea mai dragă și o să îți strice momentul de glorie (așa cum, probabil, s-a întâmplat cu titlul albumului de Crăciun pregătit de Sia pentru anul acesta).
Când m-am lăsat de “meseria” de grammar nazi?
Au trecut ceva ani de atunci, perioadă în care oamenii nu-mi mai scriau nimic în zona publică a profilului de facebook și nici pe blog. Zero comentarii peste tot. Eu credeam că nu are lumea timp, că traversăm vremuri agitate, nu mă interesa că n-am comentarii. Până într-o zi, când un prieten mi-a scris întrebându-mă dacă știu de ce a ales să nu mai scrie nimic la postările mele, fie ele poze, statusuri sau articole. N-am știut ce să-i răspund, astfel a ajuns să-mi atragă atenția că mă iau de toată lumea și că… nu făceam asta numai pentru greșeli gramaticale evidente, ci și pentru nimicuri (precum numărul punctelor de suspensie). Practic ajunsesem să îi îndepărtez pe cei cu care interacționam prin agresivitatea și îndârjirea cu care îi corectam (uneori chiar și pe cei despre care știam că știu să scrie, dar era o plăcere să subliniez chiar și un typo).
De ce m-am lăsat de “meseria” de grammar nazi?
Suplimentar față de mesajul prietenului meu, am reușit într-un final să înțeleg niște lucruri.
1. Nimănui nu-i plac oamenii know-it-all/atotștiutori. E ok câte o corectare mică, dar un grammar nazi lucrează în slujba gramaticii full time, astfel că nu există conceptul de “corectare mică”. Mă vor corecta pentru asta :)), o simt deja.
2. E o formă de bullying. Mi-a luat ceva să o înțeleg pe asta, dar până la urmă mi-am dat seama că atunci când îi corectam pe oameni, când le dădeam peste nas cu greșelile lor, nu făceam altceva decât să-i umilesc public. Pentru că aș fi putut foarte bine să le dau un mesaj privat și să le atrag atenția, dar mi se părea mai de efect și mai la îndemână să corectez direct unde era problema. Ce contau cele 50 de umbre ale rușinii pe care i le instalam? Un fleac.
3. De multe ori e chiar în zadar. Da, exact așa, în zadar. Realitatea e că mulți nu prea au treabă cu limba română, iar atunci când sunt corectați nu înțeleg nimic din corectura aia, ci doar se enervează și răspund cu jigniri (că ăla-i nivelul). Și din ecuația asta de corectare a unei greșeli gramaticale nu rezultă nimic bun, ci doar doi oameni care se enervează reciproc. Un pic mai multă ură în lume, ce frumos. Not.
4. E treaba fiecăruia cum vorbește și cum scrie. E treaba fiecăruia dacă se face de râs. Practic știu mulți oameni, chiar bloggeri, care scriu dezastruos. Dar le-aș oferi consultanță doar dacă mi-ar solicita-o (și dacă m-ar plăti, ca să știu o treabă). Ajutorul necerut e… știți voi, ca să nu vorbesc urât 😀 .
În prezent, cam la câțiva ani distanță de când am renunțat la postul de grammar nazi, chiar nu mă interesează cine scrie greșit, de câte ori pe parcursul unei zile și ce grad de rușine au greșelile respective. Am înțeles că nu e treaba mea și am învățat să îmi văd de treburile mele. Și, culmea, am învățat că unii dintre cei care scriu greșit sunt chiar oameni de treabă, că gramatica e defectul lor, așa cum la unii e răutatea.
E loc sub soare pentru toți. Și pentru grammar nazi, desigur, doar că eu am luat decizia de a nu mai fi unul dintre ei.
Nici nu stiam ce inseamna asta cand am inceput sa citesc articolul, dar m-am recunoscut in tabara celor cu greseli gramaticale si mi-am dat seama ca pe mine nu mai corectat niciodata. Poate fiindca erau prea multe. 🙂
Si eu am facut si fac greseli de gramatica sunt sigura de asta. Cu toate astea, n-am putut sa ma abtin acolo unde am descoperit unele cu adevarat mari si repetate. Asta in trecut. Acum mi-a cam trecut. Am inteles ca, vorba ta, e loc sub soare pentru toti si nu trebuie sa ma intereseze pe mine daca vreunul vrea sa se duca la ma-sa si scrie ca se duce la masa.
si eu fac greseli gramaticale. Inca nu m-ai corectat 😀
Am o obsesie cu asta si chiar nu suport sa vad ca oamenii scriu gresit in propria lor limba. Mi se pare ataaaaat de rusinos. Inveti sa scrii in scoala primara,iar scoala primara e gratuita. Consider ca nu exista nici o scuza pentru a nu invata sa scrii :)))
Si eu mai gresesc, mai mananc cate o litera sau un semn de punctuatie sau chiar scriu magarii cand ma grabesc si isi bate autocorrect-ul castravetele de mine si da,prefer sa fiu corectata.
Da,da,stiu… sunt o obsedata cu fixatii dubioase:)))
Eu am o soluție pentru oamenii care fac repetat greșeli gramaticale – nu-i mai urmăresc 🙂
E adevărat, am optat și eu pentru varianta asta (uneori încă o mai fac) :D.
Si asta fac:))
Unfriend,unfollow sau ce e nevoie:))
hi hi, nice said. nu sunt genul care sa ma iau de oameni, dar daca intalnesc vreun blogger care nu stie sa scrie… in general nu il mai citesc a doua oara. si asta pentru ca eu consider ca daca tot te-ai apucat de o treaba, fa-o bine! asa, dintre cititori… sunt oameni si oameni…