Câştigătorul primului sezon al emisiunii Românii Au Talent – Adrian Ţuţu

Personal cred că Adrian Ţuţu merită premiul câştigat pentru că nu l-a ajutat nimeni să ajungă aici. E drept că toţi participanţii au muncit să ajungă în finală şi în această seară au încercat să arate ce au mai bun însă unii dintre ei n-au ales reprezentaţii care să-i ridice la un nivel mai înalt decât cel cu care ne-am obişnuit.

Despre finalişti…
Mi-a plăcut Cosmin Agache însă cred ar fi fost prea mic pentru un premiu atât de mare. Are toată viaţa înainte, să tot participe la concursuri. Uşile oricum îi sunt deja deschise. Poate că ar fi trebuit să zic acelaşi lucru şi despre Rebeca Neacşu dar, cu toată sinceritatea, n-aş fi vrut să văd o figurantă atât de mare (într-un corp atât de mic) luând premiul emisiunii. Încrederea în reuşită nu strică, însă la ea deja nu mai era vorba de încredere, mai degrabă grandomanie.
De Cristina şi Alina mi-a plăcut încă de la început însă nu ştiu ce anume s-a întâmplat în seara aceasta, ori nu au ales ele o piesă care să le pună în valoare aşa cum meritau, ori reprezentaţiile altor concurenţi le-au eclipsat. Îmi pare rău de ele două, erau printre favorite (mai ales că pe Cristina o ştiam de la primul sezon al emisiunii Megastar).
Familia Luca… mie de la început mi s-au părut a fi în plus. Ceea ce fac ei nu consider că este un talent ci o abilitate, putând fi obţinută de oricine prin antrenament. Nu mi se pare ceva spectaculos, indiferent că e vorba de 100, 600 sau mii de piruete.
O apariţie ok a fost Medea. Doar ok. Apreciez gimnastica (cea clasică) şi realizez că ceea ce face ea nu este la îndemâna oricui însă nu cred că aş fi adus-o până în finală. E ok să o vezi o dată, hai de două ori, dar doar atât. Nu e un talent de care să vrei să beneficiezi vizual în mod repetitiv.
Pe de altă parte, grupul Akikai a venit în seara aceasta cu un număr foarte bun. Mi-au captat şi păstrat atenţia de la început până la sfârşit deşi nu sunt o împătimită a artelor marţiale. Au făcut un show pe cinste. Jos pălăria!
Valentin Dinu… Da, o parte din mine voia ca el să plece acasă cu premiul concursului însă nu îmi pare rău că nu s-a întâmplat astfel pentru că oricum deja a păşit înainte pe drumul pe care trebuie. Andra i-a propus o colaborare, ceea ce este admirabil. De acum înainte ştim sigur că vom mai auzi de el. Mi-a plăcut în mod deosebit piesa aleasă pentru finală, “End of the road” (Boyz II Men), interpretând-o aproape impecabil.
Gimnaştii de la trupa Ballance nu m-au impresionat. Nu sunt rea. Au aprecierea mea pentru munca lor însă consider că este o reprezentaţie pentru public restrâns.
Valentin Luca. Uite, el e încă unul dintre preferaţii mei şi mă bucur pentru el că a ajuns până aici. Din nou precizez… nu ştiu dacă se cuvenea ca el să plece acasă cu premiul pentru că talentul său nu vizează publicul larg ori nu la fel de mult ca al altora. Contează cantitatea publicului, evident, de el depinde totul. Însă pentru Valentin Luca nu-mi fac griji. L-am perceput ca fiind unul dintre cei mai deştepţi participanţi. Poate pentru că era dezinvolt, încrezător şi cu acea atitudine “de treabă” (fără figuri).
Narcis Iustin Ianău, în ciuda a tot ceea ce s-a scris despre el până acum şi a numărului mare de hateri, rămâne în ochii mei un român cu un talent de apreciat. Cu mii de ore de antrenament şi tot n-ar putea să fie prins din urmă de altcineva. Cred că are unul dintre acele talente cu care oamenii se nasc, nefiind ceva ce se poate dobândi pe parcurs.
Ultimul finalist, dar nu cel din urmă, este Ştefan Florescu. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el, la preselecţie şi în semifinală a fost extraordinar. Astăzi… mai puţin. Şi de vină n-au fost emoţiile ci numărul în sine. N-a avut elemente noi decât foarte puţine şi nici măcar pe celelalte nu le-a “onorat” ca până acum. Mă bucur însă că a ajuns până în finală, fiind unul dintre cei mai buni.

Puteţi asculta mai jos piesa pe care a interpretat-o Adrian Ţuţu în această seară în cadrul finalei emisiunii.

Video din semifinală.

Video de la preselecţie.

Happy Hour