Mă gândesc că tratăm uneori locul de muncă exact ca pe o locaţie unde nu contează cum arătăm, atâta vreme cât purtăm uniforma corespunzătoare, ci cum ne facem treaba. Uite, când eram în presă mizam pe decenţă, iar când lucram ca barman purtam cămăşile şi tricourile inscripţionate cu diverse branduri şi îmi ţineam întotdeauna părul prins (mi se pare o normă de igienă foarte importantă, mai ales când îmi aduc aminte de o colegă care-şi flutura mereu părul şi care mi-a servit într-o zi de-a mea liberă o frumoasă limonadă cu un fir de păr în ea – ceea ce am considerat a fi dezgustător, neigienic şi o totală lipsă de bun simţ faţă de clienţi în general). O regulă de-a mea de bază a fost întotdeauna că trebuie să ne îmbrăcăm conform job-ului şi să respectăm normele de igienă şi de bun simţ.
Mai târziu am înţeles că, dincolo de uniformă şi de normele fireşti, trebuie să fim totuşi prezentabili. Adică nu e suficient să ne aruncăm în pantalonii de muncă, în cămaşă, eventual halat sau salopetă, şi să nu ne intereseze cum vin pe noi. Chiar dacă la început nu înţelegeam de ce e important să arătăm bine în uniformă, mai târziu am observat că e o chestie de etichetă. Job-ul nu e doar un loc în care ne deghizăm în experţi (indiferent de domeniu, consider că trebuie să ne facem treaba foarte bine), ci este şi un timp din viaţa noastră, timp în care trebuie să fim la fel de prezentabili ca în afara job-ului. Astfel am început să dau o mai mare importanţă uniformei, să aleg hainele potrivite pentru locul de muncă, chiar dacă uneori erau mai scumpe decât “sacii” în care mă îmbrăcam de obicei.
Şi eu, la rândul meu, prefer un ospătar cu cămaşa alb imaculată şi un medic cu uniformă curată şi care să-i vină bine şi să se simtă bine în ea. Bine, la capitolul acesta medicii oricum mi se par mai deştepţi decât noi, ei alegând clar halate, bluze, pantaloni şi încălţăminte potrivită, astfel încât să se simtă bine, să arate bine şi totodată să bifeze şi materialele potrivite (prin care corpul respiră corespunzător). Mi-au ieşit în cale produsele de aici şi am înţeles că nu e vorba doar de modele şi de materiale, ci şi de aspectul general. Nu am fost atentă la uniformele medicilor decât atunci când au ieşit în evidenţă (cu o croială frumoasă sau ceva detalii la polul opus).
Consider că, dincolo de actul în sine de a purta uniformă, e important să alegem uniforma potrivită, cea în care să ne simţim bine şi, totodată, în care să se vadă că ne simţim bine. Atitudinea chiar contează, iar atenţia la detaliile vestimentare este un bun punct de plecare.
Sunt curioasă… Indiferent dacă porţi halat medical într-o clinică de fiţe sau pe post de uniformă la raionul de mezeluri, câtă importanţă dai tu modului în care arăţi la serviciu? Dacă primeşti o uniformă prea mare, eşti dispusă să o modifici? Sau dacă primeşti o uniformă din materiale sintetice, preferi să îţi cumperi tu una în care să te simţi bine? Din punctul meu de vedere, acestea sunt aspecte care contează destul de mult.
Eu n-aş putea să stau 8-12 ore zilnic într-o uniformă în care nu mă simt bine, pentru că asta ar însemna oarecum să mă port de parcă abia aştept să ajung acasă şi să mă schimb în ceva mai comod. Ori, un loc de muncă de la care îmi doresc să plec cât mai repede… nu e tocmai plăcut. Şi din cauza disconfortului cauzat de o uniformă prea mare sau prea băţoasă pentru mine, aş putea involuntar să nu fiu la fel de productivă ca atunci când port o uniformă în care mă simt bine.
Tu ce crezi? La tine cum e situaţia cu halatul (sau cu orice alt tip de uniformă porţi sau ai purtat)?
Eu nu am uniforma, dar ador sa o vad pe sister in costum de chirurgie. She looks so so nice and I’m so proud of her <3 Si cealalta sister are halat de doctor si este adorabila, dar parca am o slabiciune pentru costumele de chirurgie.
Ce de doctori la tine in familie :D. Mi se pare o chestie tare frumoasa, ca ai la cine sa apelezi cu incredere, inclusiv pentru recomandari catre alte sectii.
Oh yeah! Daca am nevoie de ceva, de obicei ajung pe la amicii lor din facultate, pe care ii stiu foarte bine 🙂 dar tot mi-e frica de doctori si se roaga sisters de mine o gramada pana cand sa ma mobilizeze sa ma duc 😛
Cred ca tuturor ne e frica de cotori ^_^
Corect! Sotul meu lucreaza ca electrician intr-o fabrica si poarta salopete din acelea cu pieptar. Niciodata nu l-am lasat sa cumpere salopete din material sintetic, chiar daca a insistat pentru ca sunt mai ieftine. Petrece mult timp in salopeta si trebuie sa fie foarte confortabil in ea.
Cand esti freelancer, pijamaua e cea mai buna uniforma :))))
Perfect de acord! :))
Blogroll-ul incepe cu un blog care nu mai exista?
Există, doar că este oprită activitatea (probabil temporar). Adelinu va avea mereu susţinerea mea, chiar şi în perioadele inactive.
Uniforma de munca nu este ceva care trebuie sa arate doar bine ci sa fie si foarte practica si comoda pentru respectiva profesie, exista magazine online care vand asemenea uniforme de calitate la preturi bune.