Ce mă motivează să fac sport și, mai ales, cum a ajuns sportul să-mi placă

Relația mea cu sportul nu a fost întotdeauna de dragoste. A fost o relație care a început cu stângul și a continuat muuuuultă vreme în aceeași manieră. Era, poate, una dintre chestiile pe care le uram cel mai mult. Până într-o zi în care a trebuit să fac niște investigații la coloană și… tratamentul includea și sport. SPORT! Oh, queen of the Andals and the First Men, breaker of chains and mother of dragons… Da, sport. Primele ședințe de terapie mi s-au părut penibile. Apoi, singura chestie penibilă pe care o vedeam era gândirea mea. Mă înșelasem teribil de mult în privința sportului. Reușeam, în sfârșit, să nu mai am dureri de spate și să pot să dorm nopțile ca și cum problemele mele n-ar fi existat niciodată. Ăsta a fost momentul în care mi-am dat seama că sportul mi-e prieten, nicidecum dușman.

După terminarea ședințelor de kinetoterapie, care au fost destul de pricy (dar eficiente!), am discutat cu doctorul cam ce variante aș avea pentru a nu mă confrunta din nou cu problemele de care tocmai scăpasem. Și mi-a zis: “te-ai descurcat bine și poți continua acasă mare parte din exerciții, iar pentru restul îți poți face abonament la o sală de forță”. Și mi-am făcut abonament, dar nu chiar atunci… Nu intrasem în viața mea într-o sală de forță și aveam o grămadă de scenarii greșite în minte. M-am reorientat.

Așa am ajuns să mă apuc de alergat. Every. Single. Morning. La ora 7 eram în parc, alergam 2 km, apoi mergeam acasă. Erau 2 kilometri care se simțeau ca 20. După câteva zile au început să mă doară tibiile, dar nu m-am lăsat, am continuat să fiu în parc în fiecare zi la 7 dimineața. Până când… mă dureau tibiile atât de tare încât n-am mai putut să mă dau jos din pat. Rookie mistake. Și atunci am prins curaj și i-am scris pe facebook unui alergător din lista mea. Cu toții avem în lista de prieteni pe cineva care aleargă și care ne poate da sfaturi bune, așa că nu ezita să pui întrebări când te confrunți cu probleme de începători.

După o vreme am descoperit că alergatul nu era chiar cea mai bună variantă de sport pentru problemele pe care eu le aveam la coloană, ba chiar mi s-a recomandat să nu mai alerg deloc. Umm… Mbine, dar eu ce fac? Și așa am prins curaj și am mers la sală. Prima zi a fost cea mai grea, că n-aveam habar de nimic, dar totul s-a clarificat pe parcurs și astfel am descoperit una dintre cele mai mari plăceri ale mele – greutățile. Practic sala a devenit pentru mine una dintre cele mai mari plăceri ♥.

Ce mă motivează să fac sport?
• spatele meu e într-o condiție bună d.p.d.v. medical;
• sunt mai sănătoasă per total, organismul e mai puternic;
• implicarea în sport mă motivează să am și o alimentație mai sănătoasă;
• sunt mai puternică și la mansardă, țin piept problemelor cu o forță pe care înainte nu o aveam;
• mă simt grozav/unstoppable/pot-să-fac-tot-ce-îmi-propun;
• și, desigur, arăt mai bine 😀 .

Acum, eu știu că n-am voie să alerg. Sau poate am trecut de perioada aia și mi s-a ridicat restricția?! Cea mai bună variantă ar fi să merg din nou la un control și să aflu cum mai stau lucrurile.

Dar… având în vedere că am doar 27 de ani, aș putea ca înainte de toate să-mi fac un moft și să particip și eu la o competiție de alergat. Ceva, acolo, cel mai scurt traseu, dar să fac parte dintr-un eveniment cu și pentru alergători. That would be something! Am văzut recent că există și trasee de 2,5 km și mi-a surâs ideea.

Dacă vrei să știi care-i cea mai șmecheră competiție din perioada asta, că poate ai și tu un zvâc de a participa la un astfel de event, vezi că o găsești pe facebook cu numele de Maratonul Internațional Brașov. Yup, e un eveniment la standarde destul de mari, drept pentru care se desfășoară timp de două zile, 19 și 20 mai (e un weekend), și are multe categorii din care îți poți alege. Alergi serios sau alergi ca mine? Există cursa de maraton (42 km), cea de semimaraton (21 km), cursa simplă (10,7 km), cursa populară (5,7 km, caritabilă, necompetițională și necronometrată), cursa team run (4×10,7 km) și cursa copiilor între 6 și 14 ani. Anul acesta vor exista și două curse în premieră: cea de 2,5 km (necompetițională și necronometrată) și Crosul Universității Transilvania, tot de 2,5 km. Înscrierile sunt deschise publicului până în data de 15 mai.

În ochii mei evenimentele de alergat sunt exact motivația de care mulți oameni au nevoie pentru a prinde gustul sportului. Când ești singur, dacă sportul nu e tocmai cea mai mare plăcere a ta, alergatul poate fi în multe feluri… Dar când ești printre sute sau mii de oameni, toți cu același scop, acela de a alerga, parcă prinzi mai mult curaj să faci pasul ăsta. Și pe următorul, apoi încă unul și tot așa. Nu pierde ocazia de a prinde gustul sportului. Încearcă multe experiențe și una dintre ele sigur te va ajuta să te îndrăgostești de sport 😉 .

Așa cum am precizat la început, nici eu nu eram în relații prea bune cu sportul, dar am găsit acel ceva care mă face fericită, sănătoasă, hotărâtă și puternică, iar acum nu vreau să-mi mai imaginez viața fără sport ♥.