Să ne vedem întâmplător la un eveniment. Sau să ne intersectăm accidental privirile când suntem amândoi într-un pub sau orice altă locaţie unde căutăm să stingem durerile interioare cu muzică dată tare, dans alături de oameni pe care nu i-am mai văzut şi nu-i vom mai vedea niciodată, poate chiar şi un pahar… pentru curaj. Personal am nevoie de paharul acela de curaj, căci nu sunt chiar în apele mele când trebuie să dansez. Cu toate astea ştiu cât de eliberator este acest sport, dansul. Ştiu că are puteri nebănuite, iar din acest motiv în urmă cu 6 ani m-am înscris pentru prima oară la un curs de dans. Mergeam de două ori pe săptămână pentru a-mi elibera mintea de stresul de la muncă. Totul a fost frumos, mă descurcam chiar bine, până când am nimerit mai multe şedinţe la rând cu un bărbat simpatic… dar care mă călca pe picioare. Ulterior nu m-am mai nimerit cu el pentru că nu m-am mai dus. Mi-am zis că nu-mi trebuie mai mult stres decât aveam deja. În fond, eram acolo să mă simt bine.
Între timp au trecut câţiva ani şi am ajuns la vârsta la care prietenele mele şi chiar şi câţiva colegi au început să se căsătorească rând pe rând. De fiecare dată când îi auzeam vorbind de cursuri dans nunta îmi aminteam de perioada frumoasă pe care am avut-o când luam şi eu parte la cursuri de dans (până să mă nimeresc cu simpaticul de care menţionam mai sus). După ce o prietenă mi-a povestit cât de uşor i-a fost soţului ei la cursurile de dans pentru dansul mirilor pe care le-au făcut la Triumph Dance Academy, el fiind genul de om cu două picioare stângi când e vorba de dans, am rearanjat piesele de puzzle din mintea mea. Poate că ar trebui să schimb puţin scenariul în care mă aflasem. Poate că aveam nevoie de un suflu nou şi de un oraş nou. Aşa a început să-mi surâdă ideea de cursuri de dans la Bucureşti.
După un pic de research pe tema aceasta, am redus lista posibilelor şcoli de dans la care aş merge, rămânând fix la Triumph Dance Academy. Aşa s-a nimerit după toate părerile citite pe forumuri şi pe facebook. Ştiu că pare o coincidenţă prea mare, din câte şcoli de dans sunt în Bucureşti, însă pun pariu că dacă mergi la un curs de dans acolo o să te prindă “mişcarea” :D. Aşadar, lista de cursuri dans Bucuresti s-a redus la un singur nume. Am mai aflat, printre altele, că fondatorul şcolii de dans Triumph Dance Academy este Iulian Panait – antrenor principal acreditat de Federaţia Română de Dans Sportiv. Totodată, el este dansator profesionist, dublu campion naţional, dublu vicecampion naţional şi reprezentant al României la trei Campionate Mondiale de dans sportiv. Nu-i de mirare că Triumph Dance Academy este una dintre cele mai bine cotate şcoli de dans din România.
Te-aş face un dans şi vorbesc foarte serios. Aşa cum mă pricep deocamdată, te-aş lua de mână şi te-aş lăsa să mă conduci. Să-ţi urmez paşii şi să încerc să-ţi anticipez mişcările uitându-mă cât de mult pot în ochii tăi. Dansul este o emoţie, nu doar un sport. Şi ceea ce îmi place mie cel mai mult – dansul este un bun antidot pentru stres şi anxietate. În plus, atunci când sunt atentă la cursuri, când încerc să combin utilul cu plăcutul, chiar reuşesc să mă deconectez de programele pe care mintea mea le ţine deschise. Când dansez, nici măcar nu le las să ruleze în background, ci mă desprind de ele. Ştii cum zic?
Nu renunţ la ideea cu scoala de dans. Chiar a fost şi este în continuare o chestie benefică pentru mine. Numai un om nebun ar renunţa la ceva bun din viaţa lui. Iar eu nu-s un om nebun. Sunt doar un pion, unul care aspiră la lucruri mari.
Dacă vrei o privire de ansamblu asupra a ceea ce oferă Triumph Dance Academy, notez următoarele:
– cursuri de dans pentru dansul mirilor
– cursuri de dans sportiv şi modern pentru copii
– cursuri de dans de societate pentru adulţi
– dansatori pentru evenimente.
Dacă vrei mai multe detalii, recomand site-ul lor, fiind bine structurat şi uşor de parcurs: www.triumph-dance.ro
Nu uita să-mi spui într-un comentariu dacă mă laşi să dansez cu tine 😉
Cheers!
Asta e treaba de care mi-e cel mai frica in ceea ce priveste organizarea unei nunti. Eu inca nu am facut cununia religioasa si chiar si cand o voi face, nu cred ca vom avea un dans special de nunta pentru ca eu nu ma vad capabila sa ma prefac peste noapte in lebada.
You never know, Cris! 😀
Sigur, why not? Mi-ai adus aminte de acele vremuri 😀 Trebuie să-ți povestesc cum a fost- it’s funny
Trebuie, trebuie :D. Cand ne vedem la cafea, ca e promisa de mult.
Chiar daca nu m-am rupt in figuri niciodata la dans,am avut in tinerete si momente memorabile cand m-am simtit speciala. Acum, ador sa privesc. Uneori imi joaca picioarele pe loc.