Am spus și spun în continuare că oamenii strâng în viață o mulțime de obiecte inutile în jurul lor. Am deschis mai bine ochii după ce m-am mutat de câteva ori, văzând cât de multe lucruri am de mutat, ajungând la concluzia că mare parte din ele le-am cumpărat efectiv degeaba. Haine pe care nu le-am purtat niciodată, cercei, lănțișoare și alte accesorii pe care le-am pus într-o cutie mare și care n-au avut niciodată privilegiul de a vedea lumina zilei, pantofi pe care îi port cel mult o dată pe an (când se mai ivește câte o nuntă sau ceva similar), decorațiuni de care mă împiedic ori de câte ori șterg praful… O mulțime de bani aruncați aiurea. Treptat am început să dau unele lucruri, iar pe altele să le arunc, reducând numărul obiectelor din locuință, fără a mai cumpăra altele. Totuși, dacă ar fi să numesc un tip de obiect, bun material, la care nu aș vrea să renunț… ceasul ar fi răspunsul meu instant. Ceasurile sunt o pasiune veche, pasiune descoperită atunci când mi-am luat primul meu Casio. Treptat am cumpărat și alte frumuseți, de la alte brand-uri, în prezent preferatele din colecția mea fiind un Fossil și un Citizen Eco-Drive.
Ceasul Fossil l-am cumpărat în urmă cu doi ani. Aș fi zis că îl am de mai multă vreme, dar am căutat pe blog postarea în care scriam bucuroasă că în sfârșit mi l-am luat (era o achiziție spre care tânjeam de multă vreme) 😀 . Încă sunt bucuroasă că am făcut această alegere, deși modelul acesta l-am văzut în ultimii doi ani la mai multe persoane. Este elegant și se potrivește de minune atât ținutelor office, cât și rochiilor de seară. Nu sunt genul care să poarte brățări, prefer oricând un ceas finuț. Cred că Fossil-ul acesta este cel mai elegant și mai finuț ceas pe care îl am în colecția personală. După doi ani, încă țin la el foarte mult. Uite slăbiciunea mea. În ciuda faptului că nu mă atașez de niciun alt tip de obiecte, când e vorba de ceasuri chiar nu mă pot abține.
Ceasul Citizen, pe de altă parte, cel la care țin la fel de mult precum la Fossil, are chiar o poveste cu peripeții în spate. Este de fapt un ceas bărbătesc pe care prietenul meu l-a luat din State, ceas pe care nu l-a purtat niciodată și a luat decizia de a-l vinde. Mie îmi plăcea tare mult, dar nu-mi permiteam să îl iau, așa că n-am zis nimic. Nici nu sunt genul care să creadă că i se cuvine totul, gânding mai degrabă că el a muncit pentru acel ceas și e dreptul lui să-l vândă și să recupereze o parte din investiție. Îl pusese pe net la vânzare la un preț foarte bun, iar în scurt timp a sunat un domn cu care ne-am întâlnit pentru a-l cumpăra. Numai că, în momentul întrevederii, domnul respectiv, pe cât de respectabil arăta, s-a oferit să plătească doar jumătate din preț. Deși prețul cu care era pus la vânzare era totuși un preț bun. Ceasul, în schimb, nu s-a lăsat vândut doar cu atât, moment în care noi ne-am întors acasă cu el și abia atunci am îndrăznit să spun că îmi place, că e un ceas chiar frumos. Ionuț a preferat să îi scurtăm brățara și să mi-l dea mie, decât să îl vândă cuiva care să plătească pe el mult mai puțin decât valorează. Așa am ajuns să am frumosul Citizen Eco-Drive, păstrând pentru el un loc special în inima mea. Îl am tot de doi ani, cam din perioada în care am cumpărat ceasul Fossil.
Am ales să scriu doar despre cele două ceasuri preferate din colecția mea, altfel riscam să nu mă mai opresc din scris. Oricum am încercat să sintetizez cât mai mult, astfel încât să puteți parcurge ușor textul, să nu vă repesc mult timp, știind că timpul e chiar prețios. Dacă nici eu n-aș ști asta, având drept slăbiciune ceasurile, atunci cine? Tic-tac, tic-tac…
Timpul nostru liber merită valorificat cu orice ocazie, drept urmare n-ar trebui să ne mai permitem luxul de a-l pierde. Cheers to us!