Ceva ce vreau să bifez de multă vreme

M-am gândit de o grămadă de ori de ce naiba m-am nimerit cu ochi căprui pe pământ… Mama are ochii de un albastru atât de rece, deschis şi clar, că aproape mi-e ciudă. La fel şi bunica. La fel şi toţi fraţii mamei, cât şi alte rude. La mine, simple as that, n-a fost să fie. Sau despre ce-nseamnă să fii „răţuşca cea urâtă”. Trecusem peste neajunsurile cu tema asta, când al meu coleg de bancă din liceu, îmi aduc aminte şi acum chiar dacă au trecut cam 8 ani de atunci, a apărut într-o dimineaţă cu nişte ochi de un albastru în care te puteai pierde. Şi tu şi toate cuvintele care-ţi veneau în minte. Suplimentar îmi venea să-l pocnesc. În toată frumuseţea aia de lentile de contact. Zău că-mi venea să-l pocnesc! A fost momentul în care am reînceput să ma oftic că n-am luat ochii din partea de familie a mamei.

Anii au trecut şi au apărut o grămadă de opţiuni în ceea ce priveşte lentilele de contact colorate. Opţiunile sunt la fel de numeroase şi în privinţa lentilelor de contact pentru vedere. Cu mâna pe inimă îţi spun că mă uitam lung la verişoara mea şi nu ştiam ce e schimbat la ea. Nu mai purta ochelarii cu care o ştiam încă de mică. Era alt om. Fără nicio exagerare. Poate e şi faptul că te obişnuieşti atât de mult să vezi pe cineva cu ochelari, încât ţi se pare că e alt om când dispar ochelarii. Ea era una dintre acele persoane (este în continuare) cărora le stătea bine şi cu ochelari dar şi cu lentile de contact. Arăta bine cu orice variantă, însă cea cu lentile era de departe mai avantajoasă.

O vedeam pentru prima oară ca pe o femeie cu acel „je ne sais quoi”. Avea ceva aparte în ochi. Da, în ochi! Ochii pe care obişnuia să-i pitească în spatele ochelarilor de vedere şi care acum se răsfăţau cu lentile de contact pentru vedere. Dacă-mi amintesc bine, le-a luat de la Lensa.ro. I se potriveau atât de bine încât, de fiecare dată când vedeam oameni cu ochelari de vedere, încercam să mi-i imaginez cu sclipiri în ochi. Încercam să-i văd fără ochelari, fără stresul de a bâjbâi după aceştia imediat după ce sună alarma dimineaţa, fără a-i da jos de la ochi iarna ori de câte ori intră într-un magazin şi se aburesc lentilele, fără a se chinui la duş ş.a.m.d.

Acum, criticând după gama largă de produse, încerc să-mi explic de ce sunt oamenii reticenţi în privinţa lentilelor de contact. Sunt o investiţie în imaginea personală, dar mai ales sunt un accesoriu practic şi cu puncte în plus la partea de estetică 😉

Eu cu siguranţă o să-ncerc o pereche de lentile de contact colorate. Nu mă las până nu bifez experienţa asta. Cam aşa mi-ar sta cu lentile de contact albastre: