Chibzuinţa şi responsabilitatea – factori esenţiali când e vorba de credite

Am scris de mai multe ori despre credite, fie ele bancare sau nebancare. În câteva dintre aceste cazuri s-a întâmplat ca diverse persoane, care nici măcar nu au parcurs textele respective în întregime, să mă tragă la răspundere pentru faptul că îndemn oamenii să intre într-o groapă a datoriilor. Nu am fost tentată să le răspund în alt mod decât respectuos, pentru că varianta aceasta este singura pe care o ştiu, însă după multe astfel de reproşuri, iată, m-am hotărât să le dedic un material chiar pe blog, căci poate e nevoie de mai multe rânduri. Nu sunt rânduri cu explicaţii, ci sunt rânduri cu care le răspund celor ce mi-au atras atenţia şi celor ce vor face asta pe viitor. Rânduri care poate le vor fi de ajutor pe mai departe.

Suntem deja la jumătatea anului 2017, an în care se presupune că suntem suficient de deschişi la minte, de copţi şi de responsabili încât să nu luăm personal tot ceea ce citim pe internet. Dacă eu şi alţi 1.000 de oameni care am apelat la credite (fie de la diverse bănci, fie credite precum cele de aici) ne-am hotărât să împărtăşim experienţa noastră, asta nu înseamnă că îi împingem pe alţii în gropi de datorii.

Cred că în fiecare text despre credite am vorbit şi despre responsabilitate. Nu cred că mi-a scăpat acest termen niciodată când a fost vorba de bani. Am scris despre cât de responsabilă am fost eu, împrumutând sume decente, astfel încât să mă ajute în situaţii cheie din viaţă şi totodată să-mi permit, conform bugetului pe care-l am, să le restitui conform grilei.

Am o vagă (sau nu foarte vagă) impresie că toţi cei care sunt supăraţi pe topicul acesta al creditelor sunt oameni care cândva au făcut nişte împrumuturi cu mult peste posibilităţile lor şi nişte calcule care nu s-au potrivit în timp (pentru că, cel mai probabil, nu au luat în considerare fluctuaţiile economiei, pierderea locului de muncă şi lipsa unui venit pe o perioadă de timp limitată). Vă mai amintiţi de responsabilitatea de care menţionam mai sus? Responsabilitatea de care am scris de fiecare dată când a fost vorba de bani? Aş vrea, atunci când cineva mă mai trage la răspundere pentru textele mele despre bani, să-mi spună cum şi cât s-au implicat în calcularea creditelor care le-au schimbat complet părerea despre împrumuturi bancare şi nebancare. Pentru că, mă scuzaţi, nu se poate să arăţi cu degetul un om responsabil (ca mine, care mi-am calculat corect fiecare leu şi am plătit la timp, ba chiar înainte de termen suma împrumutată) dacă dumneavoastră v-aţi întins la sume cărora ştiaţi de la bun început că nu le veţi putea face faţă. Nu aşa se fac creditele, de orice fel ar fi ele, ci cu chibzuinţă şi responsabilitate. Indiferent dacă vorbim de credite pentru intervenţii medicale sau credite pentru mofturi (vacanţe, mobilă nouă, telefoane ş.a.m.d.), important este să se ţină cont de aceste două aparent mici chestiuni: chibzuinţa şi responsabilitatea.