Cine eşti tu să-mi spui ce e bine pentru mine şi ce nu?

E bine să fii mini-om, dar e şi rău. Trebuie să stau mereu să ascult comentariile băgăcioase ale oamenilor care, de multe ori, abia dacă ştiu cum mă cheamă. Pe ideea asta că oamenii se uită la mine şi au ei impresia că am vreo boală şi că din cauza asta sunt aşa micuţă. Nu, pur şi simplu sunt mică. Punct. Aşa cum unii oameni sunt înalţi şi graşi, eu sunt mică de înălţime şi slabă. E loc sub soare pentru toţi şi n-am înţeles de ce oamenii simt nevoia asta nesimţită de a se băga şi a-mi spune mie că nu-i normal să fiu aşa slabă. Ei, uite că e normal şi că mă simt extraordinar de bine aşa. Şi mănânc foarte mult, în ciuda comentariilor răutăcioase. Cu excepţia cazurilor când merg în vizită şi nu mănânc nimic pentru că sunt sclifosită, dar asta e cu totul altă discuţie. Însă mănânc, nu mă înfometez. Şi mă îmbrac de la copii şi mă simt foarte bine cu situaţia asta. Uneori chiar îmi pare rău că nu găsesc produse pentru mine şi la raionul cu încălţăminte copii. Însă, dacă stau bine să mă gândesc, anul trecut mi-am luat ghete de la copii. M-am mirat că am găsit mărimea 36 şi am zis în glumă că vreau să le probez. Şi le-am probat. Culmea este că mi-au plăcut şi veneau foarte bine, motiv pentru care le-am cumpărat.

Am o grămadă de avantaje pentru că sunt micuţă şi nu înţeleg de ce unii oameni se împiedică de câte kilograme am (sau n-am) eu. Unii oameni mă ajută când se uită la mine şi văd că sunt o mână de om, fără să ştie că de fapt am 25 de ani, trag de fiare şi mă descurc să car singură vreo patru plase. Totodată, îmi mai place când sunt în supermarket şi văd un simpatic. Îl rog să mă ajute să-mi dea ceva de pe ultimul raft, că eu nu ajung. 😀

Adesea mă simt precum o prinţesă. Ca să nu mai zic că, la 25 de ani, sunt fană Hello Kitty :D. Merg cu prosopul roz inscripţionat HK peste tot la plajă, fie că e vorba de litoral sau piscină. HK de la pisica mai sus menţionată, nu de la Heckler & Koch. Da, îmi plac foarte mult şi armele, dincolo de toată imaginea mea de prinţesă mică.

Cred că un alt motiv pentru care ştiu tot ce mişcă în magazinul online Noriel este şi faptul că sunt mereu cu ochii pe chestiile noi care apar. Nu cumpăr chestii de acolo doar pentru a le face cadou copiilor din viaţa mea, ci şi pentru mine, cum am făcut cu minunatul puzzle cu NY şi cu o machetă a unui Mustang Shelby.

Revenind la situaţia de mini-om şi la faptul că sunt o prinţesă, cred că cea mai enervantă chestie e când fiecare om care nu ştie să-şi vadă de pătrăţica lui începe să-mi dea lecţii despre mâncare şi kilograme. Deşi oamenii respectivi au poate o grămadă de probleme în viaţa lor, nu-şi văd lungul nasului şi încearcă să găsească o rezolvare pentru kilogramele care-mi lipsesc mie. Eu consider că nu-mi lipsesc la fel de mult kilogramele, pe cât le lipseşte altora bunul simţ şi capacitatea de a-şi vedea de viaţa lor.

Lots of hugs!