Mergem cu picioarele goale pe nisipul rece şi, în ciuda degetelor învineţite de frig, nu ne ferim de valurile care au curajul să ajungă până la noi. Nu ne oprim. Nici nu ne ţinem de mână. Am refuzat amândoi să mai credem că altceva decât propriile noastre buzunare ne pot încălzi mai bine de atât. Cu toate astea, îţi arăt cu degetul, copilăreşte, un zmeu de pe plajă. Rânjim amândoi şi mă săruţi ca şi cum abia atunci te-ai fi îndrăgostit de mine. Îmi promiţi că vom fi… Şi că vom merge peste tot împreună. Dar de fiecare dată înghit noduri, refuzând să-mi amintesc mai târziu toate promisiunile care nu vor prinde contur.
Clipa asta e frumoasă! Şi s-ar putea să nu mă înţelegi, dar vreau să fim mereu aşa, vreau să nu ne fie dor de timpurile astea pentru că vreau să le trăim mereu.
Clipa este intodeauna frumoasa, pacat ca e urmata de minute ore si zile de totatla lipsa a frumusetii.