7 mai este o zi memorabilă în istoria fotbalului românesc.
Finala Cupei Campionilor Europeni, disputată în 1986 la Sevilla, rămâne punctul de referinţă al fotbalului românesc. Atunci, Steaua s-a impus în faţa Barcelonei, cu 2-0, după penalty-uri, devenind campioana Europei, performanţă neegalată de altă echipă de fotbal românească.
Cu această ocazie voi porni un concurs al cărui premiu va fi un DVD cu Finala de la Sevilla. Steaua – Barcelona.
Răspunde, într-un comentariu la acest articol, la întrebarea: De ce eşti unul dintre cei 5 milioane de stelişti?
Perioada de desfăşurare a concursului: 7-14 mai 2010 (asta înseamnă că aveţi o săptămână la dispoziţie pentru a vă putea înscrie în concurs).
Căştigătorul va fi desemnat pe data de 15 mai.
Sponsorul concursului: Răzvan Alexandru.
UPDATE 15 mai 2010:
Câştigătorul concursului este 5zâmbete.
Felicitări!
Intru la tribuna a 2 a a stadionului Ghencea cu o ora inaintea meciului Steaua -Villareal ,in cupa UEFA ,11 martie 2005.Cu trei sferturi inainte de inceperea meciului incepe o furtuna de zapada,meciul se amana cu 30 minute,stratul de zapada ajunge la 10 cm,si noi suporterii,25 de mii ,stam in frig si cantam fara sa plece nicinul.Meciul se va amana dar ziua aceea va ramane mereu in inima mea.Pasiunea pentru STEAUA creeaza,distruge,conserva,insufleteste totul,si fara ea totul este mort.
pff.. de fiecare data cand am fost nevoita sa spun de ce tin cu Steaua, mi-a fost destul de greu. nu pot sa explic cum am ajuns sa ma numar printre suporterii echipei ros-albastre, dar sunt mandra de acest lucru.
in '86 eu nu eram nici macar in planul alor mei, asa ca nu pot spune ca trecutul acestui club m-a influentat. normal ca, acum sunt mandra de vechea Stea, dar atunci, acum 7-8 ani, cand am inceput eu sa inteleg "microbul" fotbalist, nu intelegeam ce realizare au.
imi amintesc cu drag de o dup-amiaza insorita, in care tatal meu urmarea la televizor un meci al Stelei. bucuria lui la golul marcat de ros-albastrii mi-a atras atentia si atunci m-am indragostit. tin minte ca marcatorul golului, Claudiu Raducanu, purta un tricou cu mesajul "God loves me 100%" si asta m-a facut sa zambesc. de asemenea, mi-l amintesc pe tanarul Neaga, care ma amuza, sau pe Falemi, pata de culoare.
din prima clipa, echipa m-a fascinat. am inceput sa-l descos pe tata si, poate ca stralucirea din ochii lui, mandria cu care vorbea de aceasta echipa, m-au transformat intr-o mica suportera.
au urmat meciuri la stadion, in Constanta, si seara magica din Ghencea, pe care, cu siguranta n-o voi uita niciodata.
tind sa cred ca sufletul mi-a crescut, de atunci, in 2 culori. sunt mandra ca sunt stelista si niciodata nu voi renunta la aceasta pasiune, oricat de grele ar fi momentele prin care trece echipa.
Mereu Alaturi de Campionii din Ghencea!