Deşi de fel mă atrag mai mult cărţile serioase, iată că anul acesta l-am început cu una din cărţile ce aparţin colecţiei Cocktail de la editura Humanitas.
Povestea lui Rosie este pe cât de tumultoasă şi întortocheată pe atât de uşor de imaginat. Se poate întâmpla oricui, de aceea a te pune în pielea personajului devine de data aceasta atât de natural. Protagonista cărţii, Rosie, are 29 de ani şi o relaţie ok (nu e rea, dar nici extraordinară). Singurele ei probleme sunt complicaţiile care apar la job, aventurile prin care bunica ei trece mai ceva ca o adolescentă şi insistenţele mamei de a se muta împreună cu ea şi cu bunica Elsie. Un întreg amalgam de estrogen :))
Apropo, cărticica semnată de Michelle Cunnah are 21 de capitole ce se întind pe 334 de pagini. Este o lectură foarte uşoară dar şi amuzantă şi plină de învăţături. La începutul fiecărui capitol Rosie face mici confesiuni precum: „Oamenii de ştiinţă au descoperit o metodă prin care introduc o celulă de la un şoarece de câmp monogam în creierul unor şoareci promiscui, ceea ce îi face fideli. Oare funcţionează şi la femei?” (pag. 49)
Prietenii ei sunt de toate felurile. Un preot, o naivă plină de bani care nu trebuie să muncească o zi în viaţa ei dar care are un iubit ce-i mănâncă fiecare bănuţ, un gay, o simpatică şi, evident, Carmen, cea mai recalcitrantă din grupul lor, cea-veşnic-nemulţumită.
Apoi, în vreme ce iubitul ei o ignoră şi doar o poartă ca pe un breloc la întrunirile de serviciu la care trebuie să facă impresie cu partenera… Rosie a noastră se îndrăgosteşte! Nu printr-o minune şi evident că lucrurile sunt destul de complicate. Dar partea cea mai dificilă este când se gândeşte dacă merită să lase o relaţie de 6 luni, cu un bărbat ok, pentru cineva pe care tocmai l-a cunoscut dar care o face să simtă fluturi în stomac aşa cum n-a simţit vreodată. Nu vă spun ce drum alege, ca să nu stric misterul cărţii. Dar am selectat câteva pasaje din carte 😀
„- Sexul e bun pentru suflet. Şi pentru nervii zdruncinaţi, chicoteşte bunica în timp ce închid portiera. Ar trebui să încerci şi tu cândva. De fapt, eu s-ar putea să-l sun pe Sid când ajungem acasă. Sau poate pe Alf – nu mă pot hotărî.”
Bunica Elsie este, fără doar şi poate, cel mai colorat personaj. În ciuda faptului că este mereu hazlie, în spatele cuvintelor ei se ascunde mult adevăr. Este dovada vie că, dacă n-ai apucat să trăieşti până acum, niciodată nu e prea târziu să începi să o faci.
„Trenul se zgâlţâie, şi stomacul meu odată cu el, iar eu alunec în coşmar, pentru că episodul ăsta din viaţa mea m-a vindecat de vise.”
„Ah, ce n-aş da să am din nou unsprezece ani, când inimioara mi-era plină de Barbie, Micul Meu Ponei şi alţi ponei, şi n-aveau loc în ea bărbaţi mincinoşi, infideli…”
„Ştiaţi că laptele din nucile de cocos tinere poate fi folosit ca înlocuitor pentru plasma sanguină? Menţionez asta pentru că mi-ar prinde bine să am la îndemână câteva metaforice nuci de cocos tinere, în caz că verişoara Elaine mă înjunghie în spatele meu metaforic.”
„De fapt, cu toate cuplurile şi fericirea asta din jurul meu, mă simt cam în plus. Parcă aş fi copiliţa aia care-şi turteşte nasul de vitrina cofetăriei, dar n-are bani să intre.”
Pe toată durata povestirii, Rosie este de o sinceritate rar întâlnită. Totodată, o femeie care-şi conduce cu succes mica dar propria afacere, o prietenă de nădejde, o fiică şi nepoată minunată. Ghinionul ei este că nu se descurcă la capitolul dragoste, nu ştie dacă să renunţe la ceea ce are chiar dacă nu e o relaţie tocmai bună… Cu toate astea, „Confesiunile unei iubăreţe” este o poveste cu năbădăi, o lectură chic şi savuroasă 😀