Diverse

Copilăria de ieri, copilăria de azi

By | 28.05.2018 | 5 Comments

Iau aproape fiecare chestie ca pe o provocare, pentru că în mare parte la asta se rezumă toată viața. Sau toată bucata de viață pe care am trăit-o până acum și, pe alocuri, din cauza căreia mi-e greu să văd dincolo de ea și de faptul că uneori în jurul meu mai sunt și valuri calme, nu doar furtuni în larg. Cred despre mine că singurul lucru la care mă pricep în viață este să-mi dau silința să duc la bun sfârșit idei, proiecte, planuri. Nu neapărat ale mele. Câtă vreme văd zâmbete pe chipurile altor oameni, it’s all good. Una dintre cele mai proaspete provocări este să scriu despre… despre ce a însemnat copilăria pentru mine, cu bune și rele. În primă instanță aș fi zis “care bune?”, dar mi-am amintit că au fost totuși și câteva bune. În orice caz nu e o experiență pe care aș vrea să o retrăiesc și nici n-am puterea să scriu despre ea altfel decât vag.

Dar, în cadrul aceleiași provocări, pot să rup câteva bucăți de amintiri. Despre… despre jocurile și activitățile pe care le desfășuram atunci, cât și despre metodele de învățare cu care m-am confruntat. Cărțile mi-au fost impuse de la o vârstă fragedă, astfel că nu aveam încotro decât să tac și să citesc. Și, poate, uneori să-mi înghit lacrimile. În generațiile de astăzi, pe care lumea le arată cu degetul, văd o libertate și o liniște sufletească pe care generația mea nu a avut-o și după care eu chiar am tânjit. Copiii de azi pot citi cărți pentru copii, nu cărți greoaie din biblioteci învechite. Și se pot opri după câteva pagini, nu după două ore. Îi dau prezentului credite pentru lucrurile bune care se-ntâmplă în el și chiar îl văd mai bun decât era prezentul copilăriei mele.

*I’m the bear, not one of the cute girls, in case you were wondering.

copilăria

Am învățat de mică să ocup pozițiile de care fugeau toți. Să zicem că de chestia asta nu îmi pare rău, că sunt oricând pregătită să fac lucrurile de care se tem coechipierii mei. Sunt veriga aia de care are nevoie fiecare echipă, genul de persoană care ar face orice pentru a duce lucrurile la bun sfârșit.

Jocurile și activitățile copilăriei mele… Au fost ceva la număr. Însă o lecție importantă pe care am învățat-o încă de pe atunci e că fiecare își face norocul cu mâna lui. Că, de fapt, noroc nu există, ci contează ce facem noi pentru ca lucrurile să se întâmple. O dată sau de două ori pe săptămână mergeam la Clubul Copiilor pentru diverse activități, practic mă infiltram pe unde puteam. Am fost la dansuri, la cor, la pictură și la modelaj în lut. Singură băteam drumul până acolo și nu interesa pe nimeni dintre ai mei ce fac acolo sau ce diplome iau. Mă mințeam doar că astea din urmă vor conta pentru mine, că într-o zi o să fiu cineva.

Felul în care lucrurile se întâmplă în cazul generațiilor de azi este cel la care visam eu de mică. Părinții își încurajează copiii, îi susțin și fac împreună cu ei tot felul de activități. Îi înscriu la diverse cursuri și se mândresc cu reușitele lor, ba chiar se organizează tot mai multe evenimente la care părinții iau parte împreună cu copiii. Aud des că vremurile s-au schimbat și oamenii spun asta de parcă ar fi un lucru rău. S-au schimbat în bine, de fapt. Eu știu cum era când era rău. Când am mers la cursurile de pictură nu aveam nici pensulă, a trebuit să fur una și să mă descurc. Părinții mei nici nu cred că au mers să vadă expoziția în cadrul căreia aveam și eu o planșă sau două…

Vremurile s-au schimbat în bine. Acum copiii au alte posibilități și, suplimentar față de asta, au și părinți care se zbat să fie alături de ei la bine și la greu.

Am și o veste, dacă tot am scris despre copilărie și am bătut apropo referitor la activități pentru copii la care iau parte și părinții. Dacă ești din București și ești unul dintre părinții grozavi ai generației prezente de copii, să știi că în perioada 29 mai – 3 iunie poți merge la Festivalul Opera Copiilor, unde cei mici se pot distra și pot participa la diverse activități educative. Iar tu vei fi alături de ei, așa cum faci mereu, lucru pe care și-l vor aminti. Lucrurile de genul acesta nu-s pentru a învăța efectiv, ci sunt pentru a trăi copilăria, pentru a nu lăsa timpul să treacă fără a-l valorifica, pentru a face concret ceva. Festivalul menționat are loc la Opera Comică pentru Copii din București, iar atracția principală va fi premiera spectacolului Sunetul Muzicii.

Printre evenimentele și activitățile cu care festivalul vine în întâmpinarea publicului se numără un târg educațional cu 80 de expozanți, workshopuri și ateliere creative, jocuri și concursuri, dar și spectacole în aer liber. Cei prezenți vor putea descoperi și un colț de citit povești unde vedete și artiști le vor citi celor mici povești zilnic între orele 16 și 18. Printre aceștia se numără Paula Seling, Margareta Pâslaru, Teodora Buciu, dar și campioana olimpică, mondială și europeană la spadă Loredana Dinu.

Dacă ești din București îi poți face bucuria asta copilului tău, adică să mergi cu el la Festivalul Opera Copiilor. It will be fun!

Festivalul Opera Copiilor

5 Comments

  • Reply

    Denisa

    29/05/2018

    Hehe, vazand poza ta mi-am adus si eu aminte de una care mi-a ramas pe suflet din copilarie. Organizam un carnval pentru sfarsitul de an si visam sa fiu Alba ca zapada (sau orice printesa probabil 😀 ), insa am primit rolul de Fata Babei din poveste. Acum mi se pare amuzant, insa atunci am fost atat de trista… Cred ca e bine sa iti incurajezi copiii si sa fii alaturi de ei, dar fara a cadea in extrema de a-i cocolosi si facand lucruri in locul lor. Vad o grama de copii in ziua de azi care nu au suficienta incredere in ei si care nu cred ca se pot descurca siguri in diferite situatii. Si privind partea buna, mi se pare ca noi am fost putin scutiti de cocoloseala asta, dupa parerea mea.

    • Reply

      Ioana Radu

      30/05/2018

      Sunt de acord cu tine, că e important a nu cădea în extrema cocoloșitului. Apropo… drăgă fată a babei, în calitate de ursoaică sunt bucuroasă de cunoștință :)).

  • Reply

    Bratu Gabriela

    31/05/2018

    sincer, din ce vad in jurul meu, parintii se lauda cu reusitele copiilor, dar parca mai aproape ne erau atunci! acum mi se pare ca se rezolva prea multe doar cu tableta sau telefonul. trist…

    • Reply

      Ioana Radu

      04/06/2018

      La mine nu prea a fost cazul. M-am jucat mereu singura, am citit singura, am mers singura la diferite chestii extracuriculare… In schimb in prezent vad ca parintii chiar se implica si fac tot felul de chestii impreuna cu cei mici.

  • Reply

    Cristina Dragomir

    01/06/2018

    Ce vointa ai avut, copile! Cred ca si eu mi-as fi dorit sa merg la activitati de pictura si modelaj, dar mama nu s-a gandit sa ma duca si nici singura nu am mers ca eram mica, timida, fraiera. Cine stie ce artista eram daca se ocupa cineva de mine in copilarie! Asa, raman cu visul…

Leave a Reply