Unii copii au prea multe jucării, alţii prea puţine. Unii ştiu să le păstreze (indiferent că-s multe sau puţine), alţii le distrug. Amănuntele astea NU ţin de răutate. Ştiu că, în calitate de părite, e greu să vezi cum ultima maşinuţă pe care i-ai cumpărat-o se izbeşte de perete iar în urma impactului cel puţin o piesă se desprinde. Te uiţi cu durere cum ajunge pe covor şi te gândeşti că n-o să-i cumperi alte jucării, că nu ştie să se joace frumos cu ele, că îşi bate joc de munca ta, de banii pe care i-ai câştigat cu atâta chiu şi vai în ţărişoara asta.
Dar îţi revii în fire când te gândeşti că şi noi, când eram copii, spărgeam mingea, uneori nici măcar nu era a noastră şi mergeam cu coada între picioare până acasă şi ne fofilam că nu ştiam cum să le zicem părinţilor că „i-am spart mingea lui Matei”. Am făcut şi mai rele de atât. Am rupt capul păpuşilor unor fete şi le-am aruncat pe geam. Dar karma a avut grijă de mine, pe vremea când făceam schimb de maşinuţe cu băieţii dintre blocuri. Eu le dădeam mari, ei îmi dădeau la schimb unele mici. Ajungeam acasă unde mi se ţinea morală pentru ce am făcut şi… tot aşa. Nici noi n-am fost uşă de biserică. Chiar dacă aveam puţine jucării. Uneori ne jucam cu ele stricate, alteori nu.
Dar de foarte multe ori ni se lungea gâtul la jucăriile altora şi tot de atâtea ori ne-am promis, mari fiind, că ai noştri copii nu vor trece prin aşa ceva. Până la urmă, copilul nu e de vină pentru ecnomia proastă din ţara asta. Copilul nu cere să fie adus pe lume doar ca să belească ochii la jucăriile altora… şi să i se spună că el „nu are voie” sau că „nu sunt bani”. De parcă noi ştiam multe despre bani când eram de vârsta lor. Nu e normal să ne aşteptăm de la copii să gândească precum nişte tineri de 20 de ani. Nici măcar cei de 20 de ani nu gândesc pentru vârsta pe care o au.
Aşadar lăsaţi copiii să fie copii! Iar când nu ştiţi ce să le cumpăraţi, că e greu când există atât de multe, duceţi-i într-un magazin Noriel şi lăsaţi-i să-şi aleagă ce vrea sufletul lor crud şi pofticios. Dacă aveţi copii care nu se pot controla în faţa rafturilor pline de jucării, arătaţi-le site-ul noriel.ro şi împăcaţi-i într-un fel. Produsele sunt bune iar preţurile accesibile. Şi aveţi de unde alege, chiar aveţi! De la păpuşi, maşinuţe şi lego, până la jucării de pluş, puzzle, figurine, jucării interactive, jocuri educative, jucării exterior şi chiar şi accesorii pentru şcoală şi grădiniţă.
Şi noi am fost ca ei, dar în vremuri mai vitrege. În ciuda a tot ceea ce se spune, nici ei nu vor prinde vremuri mai bune. Aşa că… putem măcar să-i lăsăm să aibă o copilărie frumoasă. Vor avea destul timp în viaţă în care să se lupte cu probleme cu banii şi râvnirea la jucăriile altor oameni. Copilăria trebuie să fie frumoasă!
Si eu stricam jucariile altor copii. Si pe ale mele, dar aveam prea putine, de aceea le stricam mai des pe ale altora. Odata a venit vecina sa-i ceara bani mamei, ca nu mai stiu ce jucarie ii stricasem fetei ei :))))
Si eu pateam d’astea ^_^