Azi am devenit nostalgică. Mi-am vizitat recent verişorii între 3 şi 8 ani, trei inimioare pe care le iubesc necondiţionat, şi mi-am adus aminte că şi eu eram la fel de neastâmpărată. După ce îmi terminam temele şi aveam voie să ies din casă, parcă eram un căţel energic care rupe lesa şi aleargă până la epuizare. Transpiram, tuşeam, aveam muci, dar nu mă împiedicam de nimic din toate astea până când nu mi se impunea să intru în casă, părăsind leagănul pentru copii cu o falcă-n cer şi una în pământ.
Vremurile, contrar câtorva chestii (d-astea care ţin de tehnologie), nu s-au schimbat prea mult. Copiii vor în continuare să iasă afară şi să zburde de colo colo, în ciuda noastră care acum ştim efectele transpiraţiei pe o vreme schimbătoare ca asta, şi încercăm din răsputeri să-i ferim de “hapciu” şi de alte chestii de sezon. Dar oricum o dăm, copilul e copil. Iar jucăriile pentru exterior sunt, poate, cele mai bune chestii care au fost inventate de zeci sau sute de ani. Leagănul, de exemplu, îmi trezeşte amintiri dintre cele mai bune. Am fost pişcoţel dintotdeauna, aşa că trebuia să stau pe vârfuri ca să ajung să mă urc în leagăm. Să mă dau în el, cu totul altă provocare. Ori mă ţineam de barele din lateral până prindeam un pic de avânt, ori rugam pe cineva să mă împingă puţin. Nu-i aşa că ţi-am trezit nişte amintiri? 😉
Dar leagănul nu era singura distracţie de afară. E drept că atunci când ne strângeam mai mulţi puneam de o pititea, raţele şi vânătorii, şotronul şi aşa mai departe. Dar erau şi momente când jucăriile ne luau ochii, în ciuda salariilor părinţilor noştri. Mai primeam, totuşi, din când în când, câte o minge sau un zmeu. Minge mai rar, ce-i drept, că aveam ghinionul de a le sparge fix din prima zi. Zmeul era bun. Pe vremea aia alergam printre blocuri fără nicio grijă, ne lăsau părinţii să ne agităm până la lăsarea serii. Acum am aceeaşi părere bună despre zmeu. Cumperi unul, te duci în parc într-o zonă cu pajişte, te faci comod şi-i dai copilului să-şi facă de lucru cu zmeul până se consumă aproape toată energia. Şi ai scăpat de agitaţie pe ziua aia :)) Îl duci acasă şi e numa’ bun de somnul de la prânz. Plus că după ce aleargă i se face automat şi foame. E win-win.
Nostalgia şi curiozitatea m-au determinat să caut pe net leagăne. M-am gândit că indiferent dacă aleg să stau la bloc pentru tot restul vieţii, tot există un loc la ţară, la bunici sau alte rude, unde putem amplasa un leagăn. Nu ştiu momentan ce tip, materiale sau dimensiuni, dar să fie leagăn. Şi am văzut că preţurile sunt pentru absolut toate buzunarele. Pe Toyz.ro încep de la 58 de lei. Da, leagăn la 58 de lei! Iar cel mai scump este sub 3.000 de lei, dar are şi căsuţă şi este conceput pentru găşcă mai mare de copii, eventual pentru vreo grădiniţă ori spaţiu de joacă pentru copii. Cei de la Toyz.ro au o grămadă de alte oferte şi atât de multe produse încât mi-au fugit ochii după tot felul de chestii. Dar preţuri bune la majoritatea jucăriilor, atât pentru exterior cât şi pentru interior. Plus că ai o grămadă de avantaje, de exemplu poţi cumpăra în rate fără dobândă, beneficiezi de discount-uri (2% din fiecare achiziţie se întoarce la tine sub formă de puncte), livrare rapidă (a doua zi, dacă plasezi comanda până în ora 15) şi posibilitatea de returnare dacă nu eşti încântat de produse. Chiar dacă nu ai copii, e un site numai bun de cumpărat cadouri. Think about it! 😉
Ce de amintiri frumoase am cu leaganul de la bunici… Ma certam mereu cu vara-mea. Cand nu voiam sa ma dau eu, nu era interesant nici pentru ea. Cand insa eu aveam chef de leagan, hop voia si ea. Si de multe ori ajungeam sa ne ciufulim :))
Cunosc, cunosc, am si eu astfel de amintiri :))
Eu locuiesc de cativa ani in anglia si aici am vazut la multe familii, in curte, trambuline. Exact ca in imaginea pusa de tine aici. Ca d-aia mi-am adus aminte. In rest sa stii ca si eu sustin joaca in aer liber. Este sanatoasa si mult mai epuizanta decat daca tii copilul in casa si-l pui sa se joace cu papitoaie de plus.